Omul din spatele autismului

Tocmai am ajuns acasa dupa ce am participat la conferinta de la Focsani, "Omul din spatele autismului". O conferinta la care am avut revelatii (prezentari interesante si coerente) dar si dezamagiri.
Dezamagirea de a vedea "specialisti" care prin afirmatiile lor nu fac decat sa dea sperante desarte parintilor. Dezamagirea de a vedea ca astfel de persoane, medici, psihologi sunt cei care intervin asupra copiilor nostri si ca noi, parintii, suntem cei pusi in situatia de a discerne intre o informatie si alta, astfel incat sa facem ceea ce este mai bine pentru copil.
Nu cred ca este corect sa aducem in fata parintilor informatii nevalidate stiintific, care nu fac decat sa ne amageasca.
Nu am reusit, nici de aceasta data, sa nu reactionez in plen atunci cand medicii declara ca autismul este o boala psihica dobandita si nu cu care persoana se naste, care se poate vindeca cu medicamente. Ca aceste medicamente ii pot face sa simta, de parca ei nu ar avea emotii si sentimente sau ca ii pot face sa devina capabili sa invete singuri. Ca terapia nu poate sa le rezolve rigiditatea in gandire si este nevoie de tratament medicamentos pentru a realiza acest lucru.
Ca una din cauzele autismului ar fi vaccinul ROR mentionandu-se informatii nevalidate stiintific si fara a se specifica si alte informatii cum ar fi cea care dovedeste statistic ca, desi Japonia a oprit efectiv vaccinarea ROR pentru ca se considera raspunzatoare de aparitia cazurilor de meningita, cazurile de autism au fost in continua crestere.
Ca poluarea electromagnetica si televiziunea sunt printre cauze... Ma intreb cand oare noi, parintii, vom avea acces la informatii corecte si nu vom fi nevoiti sa facem fata abuzurilor celor ce fac din autism o afacere.
Realitatea este ca autismul nu se vindeca. Copiii nostri pot, prin terapii adecvate, sa se integreze social, pot deveni independenti si pot practica cu succes o meserie, insa, vor ramane autisti intreaga lor viata si vor avea nevoie de sprijin si ajutor. Poate ar fi mai important sa-i acceptam asa cum sunt, speciali, diferiti dar inadaptati realitatii pe care noi, societatea noastra o considera normala.
Cred ca este important pentru noi, parintii, sa reusim sa intelegem ca doar o terapie sustinuta, adecvata, alaturi de adevarati specialisti pot sa ne ajute copii, ca doar impreuna vom reusi sa schimbam ceva si in tara noastra pentru a schimba si viata copiilor nostri si ca trebuie sa ne pastram demnitatea, speranta si sa incercam sa fim realisti si sa alegem corect in beneficiul copilului nostru.

Mi-a placut ce fac cei de la Focsani. Le doresc mult succes in continuare si mult spor.