miercuri, 30 ianuarie 2013

Cat costa zambetul unui copil?

Viata trece... cu fiecare zi, cu fiecare clipa, cu fiecare suflare. Este drept ca nu trece pentru toti la fel. Pentru majoritatea dintre noi viata este o rutina: te trezesti, pregatesti copiii pentru scoala sau gradinita, ii lasi acolo si apoi mergi spre locul de munca.
Muncim cel putin opt ore pe zi, apoi mergem spre casa facand, din cand, in cand, mici escale la cumparaturi sau in vizite pe la rude. Mai mergem si la un film, la teatru, la un spectacol, unii din noi reusesc sa mai mearga si la un restaurant pentru ca apoi, in fiecare zi, sa o luam de la capat asteptand week-end-ul sau zilele de concediu.
Uneori este greu: copiii fac mofturi dimineata la trezit, traficul este foarte agolmerat si alergi sa nu ajungi tarziu, seful te cearta, colegii te privesc cu invidie sau te ignora, preturile au crescut si pe autostrada spre mare se merge bara la bara.
Uneori este greu, dar te-ai intrebat vreodata cum ar fi viata ta, cum ar trece ea, daca ai avea un copil cu probleme de sanatate?
Cum ar fi daca copilul tau nu ar putea merge sau nu ar putea vorbi? Cum ar fi daca copilul tau i-ar privi pe cei care merg la scoala cu dorinta de a face la fel ca si ei, de a avea prieteni cu care sa se joce, sau daca ar fi tratati ca niste oameni de cei din jurul lor.
Cum ar fi viata ta daca nu ai putea sa-i oferi mai nimic copilului tau bolnav? Daca nu ai avea bani sa-i cumperi medicamente, sa-i platesti terapii sau sa-i pui pe masa o farfurie cu mancare, sau daca ti s-ar tranti usi in nas atunci cand te-ai duce sa ceri sa-i fie respectate drepturile.
Cum ar fi atunci cand ai simti ca ai ajuns la capatul puterilor si iti doresti ca totul sa se sfarseasca?
Daca, macar pentru o secunda, ai putea sa te gandesti cum ar fi, atunci inseamna ca iti pasa. Si daca iti pasa, poti sa faci pasul urmator, SA AJUTI!
Acum poti sa faci asta foarte simplu, doar completand un formular prin care iti dai acceptul ca 2 % din impozitul pe care il platesti statului pe venitul tau, sa mearga catre o organizatie care ii poate ajuta pe acesti copii.
Tu poti sa alegi asa cum doresti, dar alege! Altfel acei bani care ar puta ajuta se duc catre bugetul gaunos al statului de unde nu se mai intorc.
Eu te invit sa alegi asociatia noastra, asociatia de parinti care au copii diagnosticati cu autism si iti promit ca acesti bani vor ajunge la acesti copii.
Poti gasi detalii despre ce facem noi, parintii copiilor cu autism, pe site-ul asociatiei, www.ancaar-iasi.ro. Si daca te-ai gandit si iti pasa, poti sa descarci de acolo formularul necesar. Acesta trebuie depus apoi la sediul finantelor locale din localitatea ta de domiciliu sau ne poti contacta pentru a-l depune noi.


Daca ai ales deja sa daruiesti 2 % pentru zambetul unui copil cu autism, spune-ne si noi ti-l vom trimite (ZAMBETUL....)

sâmbătă, 19 ianuarie 2013

Pentru Calin Graur si timpul vietii lui

Il cunosc pe Calin din povestirile surorii mele cu a carei fetita a fost coleg, la un moment dat, de gradinita.
Ea mi-a povestit despre cum l-a intalnit pe holurile gradinitei si despre cat de fericit era, desi era bolnavior.
Boala de care sufera Calin este o boala foarte grava si crunta, ca orice boala de altfel, insa si mai crunta, cred, fiindca chinuie un copilas...
Si ce poate fi mai cumplit decat sa ai un copil bolnav? Poate multi dintre dumneavoastra nu inteleg...sau nu vor sa inteleaga. Probabil nici nu ai cum atata timp cat nu esti tu in aceasta situatie. Copilul tau e sanatos, merge la gradinita sau la scoala, se joaca cu ceilalti copii si creste visand la zilele in care va fi mare!
Insa eu stiu... eu stiu ce inseamna sa ai un copil cu probleme, eu stiu ce inseamna zilele si noptile de durere si de suferinta, de deznadejdie si de neputinta de a-ti ajuta copilul.
Parintii lui Calin sunt puternici si vor sa lupte pentru a infrange boala copilului lor. Dar nu vor reusi singuri, trebuie sa-i ajutam sa ajunga la izbanda.
Tot ce trebuie sa faceti este sa mergeti la evenimentul din data de 2 februarie https://www.facebook.com/events/279526742170861/, sa donati in conturile pe care le gasiti pe http://www.calingraur.info/povestea-lui-calin/, sau pur si simplu sa dati mai departe prietenilor dumneavoastra aceste informatii.
Timpul trece pentru toti, insa, timpul lui Calin inseamna VIATA. Sa-l ajutam pe Calin ca viata sa sa fie iarasi cea a unui copil sanatos...
Sa ne gandim la ce avem noi, la ce ne-a daruit Dumnezeu si sa ajutam. Veti vedea ca nu este greu deloc, iar multumirea sufleteasca pe care o veti simti apoi va va insufleti si va va face sa fiti mai buni!

miercuri, 16 ianuarie 2013

Ganduri la inceput de an

Daca ultima postare pe blog se numea "Ganduri la sfarsit de an", mi s-a parut firesc ca aceasta, fiind prima postare pe anul 2013, sa poarte titlul "Ganduri la inceput de an".
Ganduri pe care le impartasesc dupa o perioada in care au ramas doar acolo, ascunse in camarutele constiintei mele, intrebandu-ma daca sa le astern pe pagina blog-ului sau nu.
Fiindca am intrat in noul an cu sufletul incarcat de o stare de rau, de neputinta, de acel sentiment pe care cred ca-l cunoasteti cu totii, ca ceva, nu de bine, trebuie sa se intample.
Am primit vesti triste depre cunoscuti, apropiati, vesti care te fac sa te gandesti la efemerul vietii si la cat de repede trece timpul... trece si realizezi ca treci si tu, trec toate visele tale, toate momentele tale in care ai crezut ca vei fi sau ai fost fericit, trec cei dragi pe care ai uitat sa-i saluti cand erau in dreptul tau.
Te intrebi apoi daca ceea ce ai facut pana atunci a fost bine, daca ce vrei sa faci mai departe va fi mai bine sau daca totul nu este in zadar.
Realizezi ca ai uitat de tine, ai uitat sa te bucuri de ceea ce-ti placea sa faci, sa zambesti atunci cand un copil iti zambeste sau sa iti zambesti atunci cand te privesti in oglinda.
Aceste perioade sunt destul de greu de depasit si te fac sa dai inapoi, sa pierzi curajul de a inainta, de a continua, de a planifica.
Dar sper sa reusesc sa depasesc aceste momente si sa ma intorc cu forta de care am nevoie sa pun iar rotitele in miscare fiindca, dragilor, am treaba...
Nu este inca vremea sa las oboseala sa ma cuprinda si grijile sa ma doboare, mai am timp pentru asta...mai am timp....