marți, 11 noiembrie 2014

Cum este cu autism

Cu ceva timp in urma mi-am propus si v-am propus un exercitiu de imaginatie... Cum ar fi fost viata mea fara autism, cum ar fi fost Robert daca nu s-ar fi nascut cu aceasta tulburare...
Randurile mele au provocat, asa cum ma asteptam de fapt, reactii diferite: unii le-au preluat regasindu-se perfect in ele, altii au incercat sa le inteleaga, iar unii l-au interpretat ca si cum ar fi fost o reactie de neacceptare, de frustrare sau de refulare.
Asa ca mi-am propus sa scriu si despre cum este viata noastra cu un copil cu autism, cum este Robert si ce am devenit noi dupa diagnosticul lui Robert.
Nu mi-am renegat nicio clipa copilul, nici dupa ce am primit un diagnostic despre care nu stiam nimic, nici dupa ce am inteles ce inseamna acel diagnostic si nici macar atunci cand un medic la care am mers sa gasesc un sprijin, mi-a spus sa-l abandonez si sa ma gandesc sa fac un alt copil.
Este drept ca am trecut prin perioade dificile, toti cei din familie, perioade de negare, dar de negare a diagnosticului, de furie, dar furie indreptata asupra destinului si nu asupra copilului meu, de durere fizica si sufleteasca, de intrebari fara raspuns...
Acum au trecut, au urmat altele si, cu siguranta vor mai urma, insa acum stiu ca, daca Robert nu ar fi venit in viata mea nu as fi asa cum sunt.
Nu as fi cunoscut niciodata iubirea neconditionata a unui copil, nu as fi inteles ce inseamna sa te bucuri de lucrurile marunte din viata si chiar sa o si faci, nu as fi avut cum sa cunosc atatea lucruri despre autism, nu as fi avut ocazia sa cunosc atatia oameni minunati, nu as fi fost in stare sa vorbesc in fata camerelor de luat vederi sau in Parlamentul European, nu as fi crezut ca exista persoane care nu pot minti, care sunt mereu drepte si nu sunt in stare sa raneasca pe nimeni si care raman mereu loiali.
Nu as fi crezut ca un om poate avea un alt mod de a gandi, de a privi lumea, de a fi, un om care poate fi atat de atent la detalii, atat de riguros si constiincios asa cum sunt persoanele cu autism.
Si nu as fi inteles niciodata ce este cu adevarat important in viata: Dragostea, Inocenta si Sinceritatea.
Te iubesc, Robert!