vineri, 15 aprilie 2016

Pentru Paul, de ziua lui

Ai venit in viata noastra ca o raza de soare care ne-a adus fericire si speranta. Au trecut, iata, de atunci, 12 ani...plini de bucurii si impliniri.
Ai fost mereu, pentru mine, cel ce m-a facut sa uit de momentele grele ale vietii, cel care m-a facut sa zambesc dupa o zi care parea ca nu se mai termina si cel care m-a incurajat mereu.
Ai crescut, te-ai maturizat, ai devenit fiul, fratele pe care ne putem baza oricand si cel care ma face, in fiecare zi, mandra ca iti sunt mama. Esti copilul la care orice mama a visat, un copil bun, talentat, inteligent, muncitor si ambitios.
Nu exista zi in care sa nu-i multumesc lui Dumnezeu  ca ni te-a daruit si iti multumesc si tie pentru ca ne-ai ales.
Stiu ca, uneori, gresesc... gresim amandoi, dar stii ca te iubim si ca mereu vom fi alaturi de tine in tot ce faci.
Te iubim toti mai mult decat orice pe lumea asta si stiu ca si tu ne iubesti (iti amintesti cand erai mic si imi spuneai ca ma iubesti pana la cer si inapoi?).
Iti dorim sanatate, fericire, succes in tot ce faci! Sa iti gasesti drumul potrivit in viata si sa ramai acelasi om minunat mereu!
La multi ani, Paul!

luni, 11 aprilie 2016

In ultimele zile s-a tot vorbit, s-a tot comentat, s-a tot judecat.. despre smerenie...despre locul in care il putem gasi pe Dumnezeu. Am ascultat si eu piesa celor de la Taxi, am vazut si videoclipul in care apar atatea persoane cunoscute si care a starnit atatea controverse, am citit si comentarii pro si contra. Iata ce cred eu:
Cred ca Dumnezeu este acolo unde il cauti... si ar trebui, poate, sa-l cautam mai des in rugaciune, in Sfanta Euharistie, in zambetul unui copil, in clipa de fericire a unui sarac, batran sau bolnav pe care l-ai ajutat atunci cand a avut nevoie de ajutor, in floarea care isi deschide in roua petalele, in adierea vantului, in strangerea de mana a sotului/sotiei tale, in ochii plini de iubire ai mamei tale, in gandacelul care isi scutura antenele de pamant, in scoica de la malul marii, in lucrurile simple...
Cred ca Dumnezeu vine cand il chemi, oricand si oriunde ai fi... El vine, fara sa ceara nimic in schimb, fara sa aiba nevoie de ceva anume...
Doar ca tu trebuie sa-l cauti... atat...



miercuri, 3 februarie 2016

Cand dormi

Te privesc deseori... mai ales cand dormi, fiindca atunci mi-ar placea sa cred ca ma lasi sa patrund in mintea ta... caci mi-as dori sa stiu...
Sa stiu daca te bucuri cand sunt langa tine, sa stiu ca ma ierti cand gresesc si ca te doare cand sunt suparata...
Sa stiu ca te bucuri cand sunt fericita si ca ma iubesti...
Sa stiu ca simti framantarile mele si ca imi esti alaturi in clipele cand ma cuprind...
Sa stiu ca esti fericit, aici, langa mine, langa noi...
Sa stiu ca ceea ce fac este ceea ce-ti doresti tu si nu ceea ce spun altii ca trebuie...
Sa stiu ca vei fi bine cand eu voi pleca...
Sa stiu ca ii vei intreba de mine, asa cum acum intrebi de bica si de tataia, pe cei care vor fi atunci in preajma ta...
Daca as sti, as fi, acolo, in sfarsit, impacata si linistita...

miercuri, 17 iunie 2015

Care 'or fi prioritatile?

Citesc stirile, de multe ori doar titlurile fiindca nu am timp de mai mult. Uneori le comentez in gand, cu prietenii, cu colegii... de putine ori insa le-am comentat pe blog.
Nu le voi comenta nici acum fiindca nu sunt analist politic sau sociolog dar nu pot sa nu-mi spun parerea atunci cand unele stiri ma revolta, pur si simplu.
Astazi revolta mea este legata de aceste pensii ale celor care ar trebui sa ne reprezinte in Parlamentul Romaniei. Care se plang ca nu au suficienti bani cat sa traiasca decent in Romania...
Dar oare cati dintre ei stiu ca multi parinti ai copiilor cu autism se lupta sa traiasca zi de zi cu o indemnizatie sau un salariu de asistent personal care este cat salariul minim pe economie?
Din acest salariu, de cele mai multe ori singurul in familie, ei trebuie sa plateasca terapii, medicamente, sa asigure hrana copilului si toate cele necesare. Tot din acest salariu trebuie sa plateasca facturile sau chiria locuintei din orasul in care s-au mutat fiindca in cel din care au plecat nu exista terapeuti...
Sau cati dintre acesti parlamentari stiu ca multe, prea multe din mamele copiilor cu autism sunt nevoite sa traiasca si fara acest venit minim fiindca la Comisia de evaluare se constata ca al lor copil nu mai are dreptul sa beneficieze de asistent personal?
Nu voi putea intelege cum se pot gasi bani in buget pentru plata acestora .... de nenumarate ori cand am cerut servicii pentru copiii si tinerii cu autism ni s-a raspuns ca nu sunt bani.. sau ca autismul nu este o prioritate in Romania... dar cresterea pensiilor doamnelor si domnilor parlamentari este o prioritate? Ma intreb si eu...


miercuri, 4 februarie 2015

Clubul sperantei

O dimineata ca oricare alta, o tanara care deschide o usa pe care o lasa apoi deschisa sa aeriseasca spatiul in care ii asteapta pe baieti. Dupa ora 8.00 incep sa vina… sunt 8, unii mai tacuti, altii mai zgomotosi… Nu coboara din masini de fite asa cum vezi ca se intampla pe la majoritatea liceelor din oras, nu fumeaza… sosesc bucurosi tinuti de mana de mama sau tata...
Tanara ii primeste strigandu-i pe nume. Apare si tanarul sau coleg si, impreuna, pregatesc programul zilei.
Astazi, tinerii invata sa gateasca ceva despre care au vorbit toata saptamana: banane caramelizate.  Fiecare are sarcina lui: unul va merge la cumparaturi insotit de tanar, iar ceilalti vor pregati, pe etape, produsul final.
Tanarul care merge la cumparaturi, odata ajuns la magazin, citeste repede de pe o lista ingredientele de care are nevoie si le repeta apoi pe fiecare… Vine bucuros si se apuca impreuna de gatit…
Linistea din sala este tulburata uneori de un strigat sau de un raset, de un cantec soptit… Toti asteapta cu nerabdare sa guste produsul final iar decizia unanima este ca ceea ce au facut este super delicios!
Apoi, fiecare se relaxeaza facand ceea ce ii place mai mult: exercitii matematice, puzzle, jocuri pe computer...

Este miezul zilei, incep sa vina parintii... Tinerii se imbraca, se incalta si le spun acestora ca si maine vor sa vina aici, la Clubul pentru tineri, unde simt bucurie si unde pot fi alaturi de prietenii lor.
Acesta nu este un basm ci este o poveste reala de viata, povestea unor tineri cu autism pentru care viata nu le-a oferit sansa sa aleaga. Pentru ei, acest loc unde vin in fiecare zi si unde se simt fericiti, este o alternativa la a sta mereu in casa, intr-o camera de bloc si atat. Pentru ei, acest loc este sansa de a se dezvolta, de a invata si de a trai demn. Pentru parintii lor, acest loc este o speranta.. speranta ca atunci cand nu vor mai fi, copii lor nu vor ramane singuri sau uitati intr-un pat de spital.
Dumneavoastra puteti sa duceti mai departe aceasta sansa si sa transformati speranta acestor parinti in certitudine, ajutandu-ne sa castigam Campionatul de bine in care proiectul nostru pentru tineri este inscris. Trebuie doar sa accesati acest link, https://www.bursabinelui.ro/…/Clubul-pentru-tineri-cu-autism, sa dati click pe butonul Doneaza si sa urmati pasii. Totul dureaza doar cateva minute si se poate dona orice suma.

            Pentru ei, 5 lei, inseamna o sansa la o viata mai buna! Va multumim!

marți, 11 noiembrie 2014

Cum este cu autism

Cu ceva timp in urma mi-am propus si v-am propus un exercitiu de imaginatie... Cum ar fi fost viata mea fara autism, cum ar fi fost Robert daca nu s-ar fi nascut cu aceasta tulburare...
Randurile mele au provocat, asa cum ma asteptam de fapt, reactii diferite: unii le-au preluat regasindu-se perfect in ele, altii au incercat sa le inteleaga, iar unii l-au interpretat ca si cum ar fi fost o reactie de neacceptare, de frustrare sau de refulare.
Asa ca mi-am propus sa scriu si despre cum este viata noastra cu un copil cu autism, cum este Robert si ce am devenit noi dupa diagnosticul lui Robert.
Nu mi-am renegat nicio clipa copilul, nici dupa ce am primit un diagnostic despre care nu stiam nimic, nici dupa ce am inteles ce inseamna acel diagnostic si nici macar atunci cand un medic la care am mers sa gasesc un sprijin, mi-a spus sa-l abandonez si sa ma gandesc sa fac un alt copil.
Este drept ca am trecut prin perioade dificile, toti cei din familie, perioade de negare, dar de negare a diagnosticului, de furie, dar furie indreptata asupra destinului si nu asupra copilului meu, de durere fizica si sufleteasca, de intrebari fara raspuns...
Acum au trecut, au urmat altele si, cu siguranta vor mai urma, insa acum stiu ca, daca Robert nu ar fi venit in viata mea nu as fi asa cum sunt.
Nu as fi cunoscut niciodata iubirea neconditionata a unui copil, nu as fi inteles ce inseamna sa te bucuri de lucrurile marunte din viata si chiar sa o si faci, nu as fi avut cum sa cunosc atatea lucruri despre autism, nu as fi avut ocazia sa cunosc atatia oameni minunati, nu as fi fost in stare sa vorbesc in fata camerelor de luat vederi sau in Parlamentul European, nu as fi crezut ca exista persoane care nu pot minti, care sunt mereu drepte si nu sunt in stare sa raneasca pe nimeni si care raman mereu loiali.
Nu as fi crezut ca un om poate avea un alt mod de a gandi, de a privi lumea, de a fi, un om care poate fi atat de atent la detalii, atat de riguros si constiincios asa cum sunt persoanele cu autism.
Si nu as fi inteles niciodata ce este cu adevarat important in viata: Dragostea, Inocenta si Sinceritatea.
Te iubesc, Robert!



joi, 2 octombrie 2014

Cum ar fi fost fara autism

De nenumarate ori mi-am adresat aceasta intrebare... si inca sunt momente in care continui sa o fac... in ultimul timp mai des decat pana acum...
Ma intreb deci, cum ar fi fost viata noastra daca Robert nu ar fi fost diagnosticat cu autism? Cum ar fi fost Robert? Oare acum ar fi devenit student sau s-ar fi pregatit pentru bacalaureatul din vara urmatoare?
Ar fi avut iubita? Cum ar fi fost ea? Mi-ar fi placut?
Ce si-ar fi dorit sa faca in viata? Ar fi ales stiintele exacte sau ar fi dorit sa devina medic, geolog sau actor?
Ce pasiuni ar fi avut? I-ar fi placut sa cante sau sa danseze? Care ar fi fost lecturile sale preferate? Ar fi reusit sa treaca de examenul de sofer si ne-ar fi luat masina cand si-ar fi dorit sa iasa in oras cu prietenii?
Cum si-ar fi dorit sa-i decoram camera? Ce culori ar fi preferat, ce haine?
Cum ar fi fost relatia lui cu Paul? L-ar fi ocrotit ca frate mai mic, ar fi incercat sa-l ajute la lectii?
Cum am fi fost noi, ca parinti, pentru el? Severi, cicalitori si obsesiv de ocrotitori sau am fi reusit sa devenim cei mai buni prieteni ai lui?
Cum ar fi fost fara autism in viata noastra? Atat de multe intrebari.... raspunsuri? Probabil ca nu le voi afla niciodata, iar intrebarile vor ramane acolo, undeva, in mintea mea care va continua sa incerce sa-si imagineze cum ar fi fost daca...si sa se intrebe......





joi, 28 august 2014

Despre caritate sau cum vad eu Ice Bucket Challenge

Am urmarit fenomenul... nu aveam cum sa nu o fac avand in vedere amploarea pe care o are... Mii de oameni isi toarna galeti cu apa si gheata in cap, incercand sa o faca fiecare intr-un fel mai altfel decat celalalt, mai socant, mai fenomenal..
M-a surprins insa amploarea pe care a atins-o in Romania, oameni obisnuiti, vedete, s-au grabit sa se provoace unii pe altii si sa se filmeze uzi leoarca. Am inteles ca unii dintre ei chiar au si donat.. eu sper ca toti.
Insa, nu pot sa nu intreb, oameni buni, de ce nu donati pentru cei din Romania? Pentru semenii vostri in suferinta, pentru copii bolnavi, pentru tinerii olimpici, cercetatorii romani,batrani?
Turnati-va apa in cap, faceti ce vreti, dar alegeti-va o cauza din Romania, acolo unde sunt atatia oameni care au nevoie de ajutor si, din pacate, unde sistemul social este atat de deficitar.
Cu totii stiti ca sprijin cauza autismului, o tulburare care afecteaza 1 din 100 de copii, ale carei cauze sunt inca necunoscute. Sunt copii si tineri cu autism si in Romania, multi si care au nevoie de sprijinul nostru, al tuturor...
Haideti sa-i sprijinim! Alegeti o organizatie care se chinuie sa ajute aceste persoane alergand in fiecare zi sa gaseasca bani pentru servicii, sau care se chinuie sa ajute parintii izolati de sociatate. Alegeti o organizatie care incearca sa construiasca o viata pentru tinerii cu autism pentru care nu exista nicio alternativa in Romania.
Va provoc sa o faceti si sunt foarte curioasa sa vad cati vor raspunde provocarii mele...
Nu trebuie sa inchiriati un elicopter din care sa va curga apa in cap, nu trebuie nici macar sa cumparati gheata, cred chiar ca va costa mai ieftin sa donati direct, 5 lei, 10 lei, cat vreti, cat puteti, dar donati!
Daca doriti, puteti alege asociatia noastra de parinti, ANCAAR Iasi, o asociatie care isi doreste o viata mai buna pentru copiii si tinerii cu autism. Puteti sa aflati cum o facem accesand site-ul nostru: www.ancaar-iasi.ro.
Iar daca vreti sa ne ajutati, puteti dona in contul: RO64 BSEA 0020 0000 0029 2882- Banca Credit Agricole Iasi. 

Sau puteti alege o alta organizatie din tara, sunt destule si fac toate lucruri marete cu bani putini...
Copiii si tinerii cu autism va vor multumi si vor avea sansa sa traiasca o viata mai buna!

miercuri, 16 iulie 2014

Imnul dragostei

Astăzi sunt 20 de ani de când pașii mei sunt însoțiti mereu de pașii lui, zi și noapte, oriunde, oricând, pe drumuri drepte dar și pe cele întortocheate, pe ape liniștite dar și pe cele învolburate, cu credință, cu speranță și cu iubire.
Astăzi, mai mult ca oricând, Scrisoarea I a Sfântului Apostol Paul către Corinteni, mi se pare atât de actuală și adevărată...Ce-am fi fără iubire? Ce suntem dacă o avem in viața noastră?

"Dacă aş vorbi limbile oamenilor şi ale îngerilor, dar nu aş avea iubire, aş deveni o aramă sunătoare sau un chimval zăngănitor.
Şi dacă aş avea darul profeţiei, şi dacă aş cunoaşte toate misterele şi toată ştiinţa, şi dacă aş avea toată credinţa aşa încât să mut munţii, dacă n-aş avea iubire, n-aş fi nimic.
Şi dacă toată averea mea aş da-o ca hrană săracilor, şi dacă mi-aş da trupul ca să fie ars, dar n-aş avea iubire, nu mi-ar folosi la nimic.
Iubirea este îndelung răbdătoare, iubirea este binevoitoare, nu este invidioasă, iubirea nu se laudă, nu se mândreşte.
Ea nu se poartă necuviincios, nu caută ale sale, nu se mânie, nu ţine cont de răul [primit].
Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr.
Toate le suportă, toate le crede, toate le speră, toate le îndură.
Iubirea nu încetează niciodată. Profeţiile vor dispărea, limbile vor înceta. Ştiinţa se va sfârşi.
Căci noi cunoaştem în parte şi profetizăm în parte,însă când va veni ceea ce este desăvârşit, ceea ce este în parte va dispărea.
Când eram copil, vorbeam ca un copil, gândeam ca un copil, judecam ca un copil. Când am devenit matur, m-am lăsat de cele copilăreşti.
Căci acum vedem ca în oglindă, neclar, dar atunci [vom vedea] faţă în faţă. Acum cunosc în parte, dar atunci voi cunoaşte pe deplin, aşa cum am fost şi eu cunoscut pe deplin.
Iar acum rămân acestea trei: credinţa, speranţa şi iubirea. Dar mai mare decât toate acestea este iubirea."

joi, 27 martie 2014

Doneaza Speranta, implica-te!

Copii, tineri, oameni in toata firea, bolnavi, umbland tristi prin saloane cu perfuziile infipte in bete albe si ruginite de timp, cu chipuri triste care se lumineaza doar la venirea in salon a medicului de la care asteapta o farama de speranta... Ati avut ocazia sa vedeti o astfel de imagine? Daca nu, va puteti imagina si va puteti gandi ca, daca acesti oameni ar fi cei care sufera de leucemie, acum ar putea avea o sansa, o sansa la viata. Leucemia se poate trata daca pacientii gasesc donatori compatibili... in registrele din strainătate insa, fiindca Registrul National al Donatorilor Voluntari de Celule Stem Hematopoetice este deocamdata prea mic sa acopere toate solicitarile. Pana acum au fost efectuate 22 de proceduri de transplant de celule stem hematopoietice dintre care la 20 de pacienti au fost donatori străini. In prezent, avem 10 bolnavi pentru care nu se gasesc donatori compatibili. Tocmai de aceea, voluntarii Comunitatii Donatorilor de Celule Stem din Romania impreuna cu personalul medical din cadrul Centrelor de Recrutare ale Donatorilor Voluntari de Celule Stem Hematopoietice din tart vor desfasura mai multe campanii de informare și de mobilizare a tinerilor pentru a se inscrie in Registrul National al Donatorilor de Celule Stem Hematopoietice. Prin campania „Doneaza Speranta” acestia isi propun să creasca numarul donatorilor de celule stem inregistrati in Registrul National al Donatorilor Voluntari de Celule Stem de la 10.000, cat este in prezent, la 1 milion. Daca vrei sa te implici si tu, nu trebuie sa faci altceva decat sa te informezi, si sa te adresezi centrelor din tara unde se fac testele de sange pentru a vedea daca esti sanatos. Poti sa o faci daca ai varsta cuprinsa intre 18 si 45 de ani (cei inscrisi in baza de date pot dona celule stem pană la 60 ani), ai peste 51 kg, nu folosesti droguri, nu suferi de afectiuni maligne, nu ai boli infectioase care se pot transmite prin sange, nu ai calatorit in Africa, nu esti pensionat medical sau beneficiarul unui transplant.
Desi suna mai complicat, donarea de celule stem hematopoietice din circulaţia sanguină este de fapt o simpla donare de sange si presupune recoltarea a 250 ml de sânge. 


Persoanele din zona Moldovei care vor să devina donatori voluntari pot accesa urmatoarele date de contact:
Institutul Regional de Oncologie Iasi
Centrul de Recrutare al Donatorilor Voluntari de Celule Stem Hematopoetice
str. General Henry Mathias Berthlot nr. 2-4 Iasi
Conf.dr. Elena Albu :tel 0754883231; 0744435439
Asist. Oana Cretu: tel. 0743692505
Cei care nu sunt din Regiunea Moldovei trebuie să consulte lista cu celelalte 17 centre ale donatorilor de celule stem hematopoietice (poate fi gasita pe blog aici: http://comunitateadonatorilorvoluntaridecelulestem.wordpress.com/2014/02/18/centrele-donatorilor-de-celule-stem-hematopoietice/)

Poate va intrebati de ce un astfel de articol pe blogul meu unde scriu mai mult despre autism. Simplu…  fiindca ma gandesc ca, undeva, un copil, un tanar, asteapta vestea care ii va aduce speranta la viata: ca s-a gasit donatorul potrivit pentru el. Si fiindca sper ca aceste randuri l-ar putea ajuta pe acest posibil donator sa mearga si sa se inscrie in Registrul Naţional al Donatorilor Voluntari de Celule Stem Hematopoetice.
Si fiindca am ales sa ma implic. Tu ce alegi?