Cat costa zambetul unui copil?

Viata trece... cu fiecare zi, cu fiecare clipa, cu fiecare suflare. Este drept ca nu trece pentru toti la fel. Pentru majoritatea dintre noi viata este o rutina: te trezesti, pregatesti copiii pentru scoala sau gradinita, ii lasi acolo si apoi mergi spre locul de munca.
Muncim cel putin opt ore pe zi, apoi mergem spre casa facand, din cand, in cand, mici escale la cumparaturi sau in vizite pe la rude. Mai mergem si la un film, la teatru, la un spectacol, unii din noi reusesc sa mai mearga si la un restaurant pentru ca apoi, in fiecare zi, sa o luam de la capat asteptand week-end-ul sau zilele de concediu.
Uneori este greu: copiii fac mofturi dimineata la trezit, traficul este foarte agolmerat si alergi sa nu ajungi tarziu, seful te cearta, colegii te privesc cu invidie sau te ignora, preturile au crescut si pe autostrada spre mare se merge bara la bara.
Uneori este greu, dar te-ai intrebat vreodata cum ar fi viata ta, cum ar trece ea, daca ai avea un copil cu probleme de sanatate?
Cum ar fi daca copilul tau nu ar putea merge sau nu ar putea vorbi? Cum ar fi daca copilul tau i-ar privi pe cei care merg la scoala cu dorinta de a face la fel ca si ei, de a avea prieteni cu care sa se joce, sau daca ar fi tratati ca niste oameni de cei din jurul lor.
Cum ar fi viata ta daca nu ai putea sa-i oferi mai nimic copilului tau bolnav? Daca nu ai avea bani sa-i cumperi medicamente, sa-i platesti terapii sau sa-i pui pe masa o farfurie cu mancare, sau daca ti s-ar tranti usi in nas atunci cand te-ai duce sa ceri sa-i fie respectate drepturile.
Cum ar fi atunci cand ai simti ca ai ajuns la capatul puterilor si iti doresti ca totul sa se sfarseasca?
Daca, macar pentru o secunda, ai putea sa te gandesti cum ar fi, atunci inseamna ca iti pasa. Si daca iti pasa, poti sa faci pasul urmator, SA AJUTI!
Acum poti sa faci asta foarte simplu, doar completand un formular prin care iti dai acceptul ca 2 % din impozitul pe care il platesti statului pe venitul tau, sa mearga catre o organizatie care ii poate ajuta pe acesti copii.
Tu poti sa alegi asa cum doresti, dar alege! Altfel acei bani care ar puta ajuta se duc catre bugetul gaunos al statului de unde nu se mai intorc.
Eu te invit sa alegi asociatia noastra, asociatia de parinti care au copii diagnosticati cu autism si iti promit ca acesti bani vor ajunge la acesti copii.
Poti gasi detalii despre ce facem noi, parintii copiilor cu autism, pe site-ul asociatiei, www.ancaar-iasi.ro. Si daca te-ai gandit si iti pasa, poti sa descarci de acolo formularul necesar. Acesta trebuie depus apoi la sediul finantelor locale din localitatea ta de domiciliu sau ne poti contacta pentru a-l depune noi.

Daca ai ales deja sa daruiesti 2 % pentru zambetul unui copil cu autism, spune-ne si noi ti-l vom trimite (ZAMBETUL....)

Pentru Calin Graur si timpul vietii lui

Il cunosc pe Calin din povestirile surorii mele cu a carei fetita a fost coleg, la un moment dat, de gradinita.
Ea mi-a povestit despre cum l-a intalnit pe holurile gradinitei si despre cat de fericit era, desi era bolnavior.
Boala de care sufera Calin este o boala foarte grava si crunta, ca orice boala de altfel, insa si mai crunta, cred, fiindca chinuie un copilas...
Si ce poate fi mai cumplit decat sa ai un copil bolnav? Poate multi dintre dumneavoastra nu inteleg...sau nu vor sa inteleaga. Probabil nici nu ai cum atata timp cat nu esti tu in aceasta situatie. Copilul tau e sanatos, merge la gradinita sau la scoala, se joaca cu ceilalti copii si creste visand la zilele in care va fi mare!
Insa eu stiu... eu stiu ce inseamna sa ai un copil cu probleme, eu stiu ce inseamna zilele si noptile de durere si de suferinta, de deznadejdie si de neputinta de a-ti ajuta copilul.
Parintii lui Calin sunt puternici si vor sa lupte pentru a infrange boala copilului lor. Dar nu vor reusi singuri, trebuie sa-i ajutam sa ajunga la izbanda.
Tot ce trebuie sa faceti este sa mergeti la evenimentul din data de 2 februarie https://www.facebook.com/events/279526742170861/, sa donati in conturile pe care le gasiti pe http://www.calingraur.info/povestea-lui-calin/, sau pur si simplu sa dati mai departe prietenilor dumneavoastra aceste informatii.
Timpul trece pentru toti, insa, timpul lui Calin inseamna VIATA. Sa-l ajutam pe Calin ca viata sa sa fie iarasi cea a unui copil sanatos...
Sa ne gandim la ce avem noi, la ce ne-a daruit Dumnezeu si sa ajutam. Veti vedea ca nu este greu deloc, iar multumirea sufleteasca pe care o veti simti apoi va va insufleti si va va face sa fiti mai buni!

Ganduri la inceput de an

Daca ultima postare pe blog se numea "Ganduri la sfarsit de an", mi s-a parut firesc ca aceasta, fiind prima postare pe anul 2013, sa poarte titlul "Ganduri la inceput de an".
Ganduri pe care le impartasesc dupa o perioada in care au ramas doar acolo, ascunse in camarutele constiintei mele, intrebandu-ma daca sa le astern pe pagina blog-ului sau nu.
Fiindca am intrat in noul an cu sufletul incarcat de o stare de rau, de neputinta, de acel sentiment pe care cred ca-l cunoasteti cu totii, ca ceva, nu de bine, trebuie sa se intample.
Am primit vesti triste depre cunoscuti, apropiati, vesti care te fac sa te gandesti la efemerul vietii si la cat de repede trece timpul... trece si realizezi ca treci si tu, trec toate visele tale, toate momentele tale in care ai crezut ca vei fi sau ai fost fericit, trec cei dragi pe care ai uitat sa-i saluti cand erau in dreptul tau.
Te intrebi apoi daca ceea ce ai facut pana atunci a fost bine, daca ce vrei sa faci mai departe va fi mai bine sau daca totul nu este in zadar.
Realizezi ca ai uitat de tine, ai uitat sa te bucuri de ceea ce-ti placea sa faci, sa zambesti atunci cand un copil iti zambeste sau sa iti zambesti atunci cand te privesti in oglinda.
Aceste perioade sunt destul de greu de depasit si te fac sa dai inapoi, sa pierzi curajul de a inainta, de a continua, de a planifica.
Dar sper sa reusesc sa depasesc aceste momente si sa ma intorc cu forta de care am nevoie sa pun iar rotitele in miscare fiindca, dragilor, am treaba...
Nu este inca vremea sa las oboseala sa ma cuprinda si grijile sa ma doboare, mai am timp pentru asta...mai am timp....

Ganduri la sfarsit de an

Gata! Am terminat! Asa scrie Robert cand termina o sarcina sau cand se termina orice altceva... toamna, vacanta, anul.. Gata! Am terminat cu 2012! Vine 2013...
A schimbat toate calendarele din casa dupa ce le-a aruncat pe cele din 2012, si-a facut ordine in colectia de reviste aruncadu-le pe cele vechi pentru a-si face loc pentru cele noi (eu, desi am incercat de nenumarate ori sa fac curatenie in rafturile cu reviste, n-am reusit... nu mi-a dat voie). Ieri m-a chemat in camera lui, mi-a aratat un vraf de reviste scoase din dulap pe care mi le-a pus cu rabdare in brate, unele dupa altele...
Si el a incheiat o etapa din viata ca si noi toti de altfel, a mai trecut un an, urmeaza un altul si un altul si, la fiecare trecere, ne reamintim de speranta oricat de greu ne-ar fi fost...
Trecem cumpana dintre ani cu emotie cu dorinta de mai bine, inchizand usa in urma noastra. Lasam dincolo de ea tot ce ne-a impiedicat sa fim altfel, asa cum poate ne doream, tot ce ne-a provocat durere, suferinta si ne amintim doar de tot ce a fost frumos fiindca, nu-i asa, vine un nou an deschidem o noua usa spre noi orizonturi pe care, acum, le vedem senine.
Inchizand si deschizand usi, ne facem bilantul si wish list-ul si ne gandim la toti cei dragi noua, la toti cei care ne-au fost alaturi la nevoie.
Ma gandesc si eu la voi toti cu recunostinta, cu multumire si va doresc sa fiti, in noul an, alaturi de cei dragi, cu iubire. Fiindca, asa cum zicea un intelept, iubirea inseamna sa accepti ceea ce a fost, ceea ce este, ceea ce va fi si ceea ce nu s-a intamplat inca...
La multi ani!

50 de ani in doi

Ea avea 17 ani... el 23, orfan de tata care, plecat la razboi, nu s-a mai intors acasa... Avea trei ani si a ramas doar cu amintirea tatalui plecat calare spre alte taramuri.
S-au casatorit acum 50 de ani si si-au facut o casa in care sa-si creasca copiii. In timp ce lucra la casa ea, insarcinata cu gemeni, a nascut prematur si copiii nu au trait decat cateva zile.. acum sunt ingerasii ei mici.
Au terminat casa si au umplut-o de copii: 8, 4 fete si 4 baieti. La randul lor copiii le-au adus in casa nepoti (9) si acum casa lor este plina de rasetele si veselia lor.
Au muncit enorm si s-au sacrificat pentru a-si creste copiii cu credinta in Dumnezeu si cu respect fata de oameni. Inca muncesc pentru ca atunci cand copiii le calca pragul sa nu plece de la ei cu mana goala.
Sambata ii vom sarbatori cu totii si le vom aduce multumirea noastra si urarile noastre de sanatate si multi ani.

Dragii mei socri, Dumnezeu sa binecuvanteze anii prin care ati trecut impreuna si sa va dea puterea si rabdarea de a mai merge inca multi ani pe acest drum!

Va iubesc, va respect si va multumesc pentru ca m-ati primit in familia voastra ca pe o adevarata fiica.

Indiile galante la Iasi

Aseara am trait o emotie speciala...Atmosfera Teatrului National, spectacolul in regia lui Andrei Serban, spectatori frematand, solisti si balerini talentati si eleganti, costume si decoruri impresionante, lumini, totul m-a purtat, pe muzica, in jurul lumii.
Am calatorit in Peru, in Turcia, in salbatica America si am fost inconjurati de iubirea care poate invinge orice si poate deschide inimi.
Spectacolul a fost un fabulos mix de opera, balet si teatru, amprenta domnului Andrei Serban fiind cea care scoate acest act artistic din obisnuit.
Mi-a placut faptul ca toti cei de pe scena au empatizat cu publicul si ideea de a-i cobori in mijlocul spectatorilor a fost cea care a adus suflet si ne-a facut sa ne simtim si noi personaje ale povestii.
Iar scena din actul Flori-Fragmente, in care cei din cor au presarat petale de flori peste tot in sala, a fost clar cea care a adus si emotie!
Felicitari doamnei Beatrice Rancea, domnului regizor Andrei Serban si tuturor celor care au facut posibil sa putem vedea la Iasi un asemenea spectacol unic.

Fotografii de la spectacol puteti gasi pe site-ul Ziarului de Iasi, http://www.ziaruldeiasi.ro/foto/galeriile-foto/anul-2012/premiera-indiile-galante~alnt.

Trofeul excelentei

In aceasta seara, asociatia noastra a obtinut Trofeul de Excelenta conferit de Camera de Comert si Industrie Iasi.

Acest premiu vine dupa 9 ani de la momentul in care cativa parinti ai copiilor cu autism au decis sa lupte pentru a le oferi copiilor lor o viata mai buna.
Am pornit la drum 3 parinti cu dorinte si sperante care atunci pareau desarte... inca sunt un vis, dar, sper din tot sufletul ca vom reusi.
Am cladit totul pas cu pas, clipa cu clipa si imi doresc din tot sufletul sa reusim sa facem astfel incat copiii nostri sa nu fie singuri atunci cand noi nu vom mai fi.
Nu a fost si nu va fi usor dar, inca, putem sa luptam.
Le multumesc tuturor celor care au fost alaturi de noi, celor care au aratat ca le pasa si echipei mele mici dar minunate.
Acest premiu ne onoreaza si ne da curajul de merge mai departe pentru copiii nostri.

Printesa in imparatia lui Tom Tailor

A fost odata, ca niciodata, o fata (ma rog, femeie cam de 40 si ceva de ani....) pe nume Cenusareasa.... Intr-o buna zi, in bucataria sa a aparut zana cea buna, pe numele sau adevarat, Andreea Marc, care i-a propus sa devina altcineva...
Cenusareasa a acceptat si, sambata, la ora 9.00, a batut la portile imparatiei lui Tom Tailor din Palas Mall...
Acolo, au asteptat-o Andreea Istrate, cei de la Teo's Caffee si Senso Style care au ajutat-o sa devina o adevarata printesa....

Totul s-a petrecut nespus de repede si, sub bagheta vrajitorului Stefan Andrei de la Studio Alb, Cenusareasa a devenit printesa...
A cunoscut oameni faini, care au molipsit-o de tineretea lor si au acoperit-o de frumusete..., a trait alaturi de ei o noua si inedita experienta, a zambit si s-a bucurat alaturi de ei....
Ceasul a batut insa ora fatala (in povestea mea a fost 15.00) si totul s-a transformat in ceea ce era inainte....

Cenusareasa (desi si-a recuperat pantoful.... nu de alta dar era super de comod si de abia achizitionat...) s-a intors in bucataria unde o asteptau butoaiele goale si sacii plini de pepeni si gogonele...

Visul s-a sfarsit,  insa am cunoscut si am reintalnit oameni dragi, am incercat o noua experienta pe care, mai mult ca sigur, nu voi mai avea ocazia sa o retraiesc...

Recunosc ca ideea mi s-a parut originala si ma bucur ca am avut sansa de a promova produsele celor de la Tom Tailor, care va asteapta cu drag sa le calcati pragul.
Si, cu siguranta, cu totii va veti dori sa va transformati in printi si printese...

O noua experienta

Am tot facut cate ceva pana acum in viata (zic eu)... Am luat bac-ul, am terminat facultatea de matematica (brrr...), am mai facut si studii postuniversitare ca sa invat sa lucrez pe computere, m-am maritat (pe la 23 de ani si olecuta), am facut si doi baieti, am invatat sa fac P.R. si sa dezvolt o organizatie, m-am specializat in autism, am vorbit in plenul Comisiei pentru petitii din Parlamentul European, am scris o carte, dar, ceea ce voi face maine, nu am crezut ca se va intampla vreodata.
Buunnn... Se ia ipoteza - EU - model pentru un mare brand international!!!! (cam de ras, nu?) si, fiindca tot am frunzarit timp de vreo 5 ani manuale de matematica, sa demonstram ca afirmatia mea de mai inainte este adevarata.
Deci, ce stim?
Primesc intr-una din zile o invitatie de la o persoana tare draga mie, Andreea Marc, de a participa la un eveniment dedicat blogosferei si presei iesene, organizat de magazinul de imbracaminte pentru femei si barbati Tom Tailor, din incinta Palas Mall.

Mai exact, maine, alaturi de alti 14 bloggeri si jurnalisti din Iasi, voi fi model pentru o zi sub atenta indrumare a stilistului Andreea Istrate.
Va fi cu siguranta o zi plina de rasfat tinand cont de faptul ca voi fi machiata si coafata de specialistii de la Senso Style si apoi fotografiati de Stefan Andrei de la Studio Alb si, toate acestea, la o cafea si o briosa oferita de cei de la Teo's Caffee.
Asa ca, Q.E.D. (quod erat demonstrandum), dragilor, va vine sa credeti sau nu.
Si, daca nu ma credeti, iata ce spune si Andreea Maglan, Marketing Manager Tom Tailor:
"Brandul Tom Tailor a venit la Palas Mall Iasi in vara acestui an, fiind primul magazin al retailer-ului german in estul tarii. Momentan, Tom Tailor mai este prezent in Romania in Bucuresti, Craiova, Timisoara si Cluj-Napoca.

Linia Casual de la Tom Tailor se adreseaza deopotriva femeilor si barbatilor cu varste intre 25 si 45 de ani, cu un look elegant si in trend. Accentul este pus pe individualitate si originalitate, pe un aspect relaxant, activ sau sportiv, care poate fi perfect atat pentru birou, cat si pentru iesiri in oras.
Compania Tom Tailor a fost creata in anul 1962 in Germania, promovand sloganul „We dress people”. Sambata, compania va miza pe sloganul „We dress bloggers”."

Ce ziceti? V-am trezit curiozitatea? Daca da, fiti pe faza! Urmeaza impresii si fotografii...

Cum sa NU faci o campanie publicitara....

Cred ca stiti cu totii de acum povestea campaniei firmei de medicamente (nu ii voi mai pronunta numele fiindca i-am facut destula publicitate) care promoveaza un supliment alimentar pe care il prezinta ca si panaceu universal pentru mai multe tulburari, inclusiv autismul.
De cateva zile traiesc in aceasta continua perplexitate vis a vis de niste oameni care cred cu tarie ca o campanie publicitara se face mai bine daca socheaza din start. Nu pot insa sa inteleg pe cine au vrut ei sa socheze? Acest supliment se adreseaza unor categorii de persoane care sunt printre cele mai discriminate in tara noastra, parinti ai copiilor cu dizabilitati.
Acestia au fost prezentati, in primul spot al campaniei, ca niste parinti care isi urasc copilul si tulburarea de care sufera, de parca aceasta poate fi scoasa din context.

Bineinteles ca au reusit sa ne socheze insa au reusit in acelasi timp sa ne jigneasca si sa ne injoseasca, contactandu-ne si promitandu-ne sprijinul intr-o campanie de strangere de fonduri.
Ceea ce am trait in aceste zile a fost insa si sentimentul ca, in sfarsit, am aratat ca suntem Impreuna, am fost capabili de mobilizare maxima si de sustinere reciproca.
Am vazut mame care au vorbit pentru prima data despre copilul lor, mame care au postat imagini si fotografii pentru a arata cat de mult ne iubim copiii si pentru a veni cu o replica la URA.
Iata cum iubim noi, mamele copiilor cu autism:

El este fiul meu minunat,fericit... de ziua lui si isi doreste...„ciocolata,pentru ca il ajuta sa creasca mare„...Am avut nevoie de un pic de curaj ca sa postez asta...dar am zis ca trebuie sa incep cu mine...

As vrea sa fiu un pic cinica si sa va intreb: Ce ati face daca ati avea maine un copil cu autism?
Probabil ca veti spune un mare „DOAMNE FERESTE!!”
Este o realitate crancena a unor parinti,dusa la imposibil (pentru ca sunt obositi,epuizati de stres, de teama ca maine nu vor mai avea bani pentru a continua terapiile)...daar..PARADOXAL sunt si cei mai fericiti oameni de pe pamant.
In vreme ce lumea NORMALA se plange ca nu are bani,unii ca nu au case de ajuns sau ca trebuie sa-si schimbe masina...altii se plang de copiii lor care nu au succesul unora deja deveniti vedete...
In vreme ce parintilor de „copii speciali” le plange sufletul de FERICIRE pentru fiecare gest,cuvant,imbratisare...aparent nesemnificative pentru ceilalti...Dar le plange sufletul si de durere,ironia vietii,de indolenta,ignoranta si de PROSTIA unora..

El este Mihaita....elev in clasa a 2 a in scoala de masa...suntem colegi de banca la scoala....si-l iubesc de ma topesc...!

El este Razvanelu meu,este sufletul meu,este motivul pentru care traiesc.Viata mea nu mai conteaza de cand s-a nascut el,pentru noi este un copil ca toti copiii si nu as putea sa respir fara el.Cum sa-mi urasc copilul cand eu imi doresc cel mai mult si as face orice pentru el si sa mai am si altul!Am avut atatea emotii cand l-am tinut prima data in brate,plangeam de bucurie.Copiii sunt viitorul nostru,ei sunt bucuria noastra,eu as da tot ce am sa-i mai fac un fratior,cum sa-i urasti?

Ei sunt Tudor si Raluka,lumina vietii mele , fiintele pentru care eu respir , sunt ingerii care au dat sens existentei mele! Am fost profund jignita atunci cand am vazut cum incearca unii sa profite de problemele familiilor care au copii bolnavi. Ceea ce doreau sa exprime in acel spot NU reprezinta in nici un caz sentimente de mama! Cei care au gandit acel discurs nu vor reusi niciodata sa inteleaga cel mai innaltator sentiment de pe pamant: DRAGOSTEA MAMEI pentru puii ei!

Ei sunt copiii mei,Andreea si Mihai....sunt viata mea,sunt tot ce am mai de pret pe aceasta lume!Mihai are autism,Andreea,este un copil perfect,fara nici o problema....la indemnul celor de la Secom,ar trebui sa-l urasc pe Mihai si s-o iubesc doar pe Andreea?!?

Intre timp, domnii de la compania publicitara (care am inteles ca este in insolventa) au schimbat abordarea, recunoascand ca nu se asteptam la atata indignare si ca nu inteleg de ce ne-am simtit jigniti.
Acum promoveaza iubirea pentru acesti copiii, pe un domeniu cumparat cu 2 zile in urma si incercand sa-si spele pacatele printr-o campanie de donatii pe care noi toti cei care am fost implicati in valul acesta de reactii am refuzat-o.
Fiindca nu putem fi cumparati si NU, NU mai vrem sa fim considerati naivi si folositi de grupuri de oameni care se imbogatesc de pe urma copiilor nostri.
Am aratat in aceste zile ca putem si o comunitate puternica si sper sa ramanem uniti si de acum inainte. Doar asa vom putea schimba ceva in tara asta... doar asa copiii nostri vor avea o viata mai buna!