Lectori, prieteni dragi

Ieri a fost ziua in care cursul de formare a formatorilor pentru cei care lucreaza cu persoanele cu autism a luat sfarsit. Am primit diploma dupa 2 saptmani in care am avut alaturi trei persoane dragi si in care am invatat, in primul rand, ca, niciodata, oricat de greu ne-ar fi, sa nu uitam sa ne bucuram de soare.
Pentru mine acest curs a insemnat intr-adevar formarea mea prin dezvoltare. Am invatat ca trebuie sa fiu constienta de calitatile mele, ca trebuie sa le folosesc si ca trebuie sa-mi depasasesc provocariile.
Ieri, am simtit, pentru prima data ca bariera dintre noi, parintii, si specialistii care lucreaza cu copiii nostri a inceput sa dispara, ca putem si trebuie sa fim o echipa pentru a reusi. (Multumesc Carmen Busila pentru invitatia de a ma alatura grupului tau).
Cel mai mult m-au impresionat lectorii... pe Anke si Bert ii cunosc de mai mult timp si i-am simtit aproape cand m-au invitat alaturi de ei, anul trecut, la Bucuresti, alaturi de Robert (Hy Robert, I hope to see you soon). Atunci am vazut diferenta dintre a fi un bun profesor si un profesor si atat!

Anul acesta am avut onoarea de a-l cunoaste pe Jan care m-a impresionat prin profesionalismul, modestia si metoda sa de predare. Sunt mandra ca l-am cunoscut si ca am invatat atat de multe de la el.
Oameni deosebiti, speciali, care si-au gasit timpul pentru a scrie, fiecaruia dintre noi, un cuvant de bun ramas, un cuvant care, in esenta sa, a implinit ceea ce suntem fiecare dintre noi!
Va multumesc pentru cuvintele pe care mi le-ati daruit in tot acest rastimp de cand ne cunoastem... ele m-au facut sa nu-mi pierd curajul si sa merg inainte, sus, unde este mereu soare!
Iata cuvintele pe care le voi pastra cu drag in minte si in suflet:

Dear Carmen,
W.O.W.W..
We admire your courage!
Connecting people is your quality!
Thank you!
Jan, Bert, Anke.