Particip, pe parcursul acestei saptamani, la un curs de formare formatori pentru autism. Trainerii sunt olandezi si sunt persoane cu experienta indelungata (20, 30 de ani) in lucrul cu persoanele cu autism.
Nu incetez niciodata sa ma minunez de profesionalismul acestor oameni, de deschiderea si modestia lor. In prezentarile lor tin mereu sa sublinieze ca inca mai au de invatat si ca inca descopera. Si nu pot sa-i compar cu acei asa zisi specialisti romani, care, daca au avut ocazia de a sta langa un copil cu autism, sunt deja mari specialisti si ne dau lectii noua, parintilor, considerandu-ne necunoscatori si insuficient de implicati.
Ascult si invat lucruri noi si nu pot sa nu-mi doresc sa le impartasesc si celorlalti, mai ales parintilor pentru care autismul va fi toata viata lor o provocare. Sper sa reusesc sa fac acest lucru si sa-i fac sa descopere punctele forte ale copiilor lor si ale lor, calitatile si solutiile.
Si iarasi, am auzit cuvinte care ma fac sa cred ca am dreptate in abordarile mele si in actiunile pe care mi le planific.... realitatea este alta pentru fiecare dintre noi, realitatea este cea construita de societate si ca linia dintre a fi autist si a nu fi, este atat de subtire incat abia o observam uneori. Trebuie doar sa ne privim si sa privim in jurul nostru cu atentie si sa nu neglijam detaliile.
Si sa nu uitam sa fim pozitivi, sa ne bucuram de viata si de tot ce ne daruieste ea caci nimic nu este intamplator.
http://www.youtube.com/watch?v=PLZxJZ70MQ4
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu