Acum aproape 10 ani, am infiintat la Iasi, asociatia noastra de parinti. Mi-am asumat aceasta responsabilitate si am incercat sa o duc mai departe, asa cum am reusit eu mai bine sa o fac.
Petrecand ore din timpul meu liber pentru a construi, zile in care imi zbateam creierii pentru a gasi solutii sa reusim sa ne indeplinim visele.
La inceput am fost trei.. Eu m-am ocupat de toate actele necesare infiintarii asociatiei, eu am fost la Bucuresti, eu, in loc sa ma ocup doar de copilul meu, am incercat sa-i ajut si pe ceilalti copii, sa-i inteleg pe fiecare in parte si sa iau decizii corecte.
Daca la inceput nu aveam nici macar un locusor al nostru acum avem un spatiu minunat si multe activitati frumoase in spate.
Din pacate, toate acestea nu au facut decat sa-mi aduca reprosuri din partea unor parinti care nu se implica niciodata atunci cand sunt solicitati, nici macar la facut curatenie dupa ce s-a terminat de varuit... sau care nu-si platesc nici macar bruma de cotizatie (pe care am stabilit-o la un nivel foarte mic tocmai pentru ca in asociatie sa fie cat mai multi parinti), care nu vin niciodata la sedintele cu parintii, dar vin de fiecare data la serbari cand copiii primesc cadouri, in excursii sau atunci cand facem liste pentru copiii care merg in tabara sau la piscina.
Atunci vin.. atunci ne gasesc, atunci dau telefon, atunci VOR.
Insa, pentru acestia nu exista NOI, asa cum ar trebui sa fie intr-o asociatie de parinti care au acelasi probleme... exista doar EU.. EU de ce nu merg, EU de ce nu primesc???
Dar, uitam sa ne uitam si la ceilalti pentru care exista NOI, care, de fiecare data raspund prezent, vin cu idei, se implica, organizeaza, fara sa ceara nimic in schimb...
Iar eu, dupa atatia ani in care m-am implicat cu sufletul, cu toate resursele mele pe care le-am pus la dispozitia tuturor, fara sa cer nimic in schimb nu primesc nici macar respect!
Sunt trista astazi, am fost trista si ieri, cand dupa sedinta cu parintii, doar o singura mamica, din 30, a ramas sa stranga scaunele...sunt trista si ma gandesc daca se merita sau nu sa merg mai departe...
8 comentarii:
se merita pentru copii
Pai pentru ei nu am renuntat pana acum... insa nu stiu daca mai pot!
Am citit cu strangere de inima articolul. Implicarea este un dar, o carisma, care da, cred eu cele mai mari satisfactii. Cred ca oamenii mici cu cumosc satisfactia implicarii. Daca nu ar fi initiative, in orice sector, lumea nu ar mai merge inainte.
Si mai e ceva: eu cred in valoarea meritelor. Merit in fata lui Dumnezeu, dar si merite pentru bucuria care nu se vede dar exista, pentru starea de bine pentru acesti copii... Vad in mesaj o oarecare descurajare şi e trist... M-ar durea inima sa abandonati...abandonul are gust amar... Eu zic să nu tineti cont de altii...Daca am tine cont de altii, n-am mai face nimic... O seara frumoasa si mai mult curaj!
este o vorba in popor...."facerea de bine.....:(" eu cred ca trebuie sa continuati in pofida tuturor obstacolelor...priviti partea pozitiva a situatiei...macar una dintre mame a ramas sa va ajute...:D...pentru mine ca mama proaspat intrata in gurpul mamelor de copii diagnosticati cu autism, blogul Dvs si activitatea Dvs imi da credinta ca se poate ...ca exista speranta...Capul sus si mult succes>:D<
Va multumesc...
D-na Gherca spune-ti-mi va rog cum as putea sa ma implic daca nici macar nu sunt anuntata cand sunt sedinte? Mi-am inscris copilul la Ancaar, l-am inscris si la gradinita de vara, nu l-am putut aduce pt ca a facut varsat de vant. Nu l-am inscris doar cu numele, ci ca sa fie parte activa, si eu la fel. Multumesc.
D-ne Gherca, cum as putea eu sa ma implic, cand nici macar nu sunt anuntata cand are loc vreo sedinta? Mi-am inscris copilul la Ancaar, nu pentru excursii gratuite, sau sedinte la piscina. L-am inscris pentru ca stiu si am vazut ca se lucreaza in mod serios cu el. A facut progrese remarcabile de cand participa la orele tinute sambata. L-am inscris si la gradinita de vara dar nu l-am putut aduce pt ca a facut varsat de vant. As vrea sa stiu daca poate veni la gradinita de vara in continuare, si de asemenea sa fiu parte activa in cadrul Ancaar. Multumesc.
D-na Raileanu, ma bucur ca ati revenit cu un al doilea comentariu. Dumneavoastra nu aveati cum sa fiti anuntata de sedinte deoarece v-ati inscris in asociatie la ultma sedinta care a avut loc, adica in luna mai.
De atunci a mai avut loc o singura sedinta si aceea cu cei care trebuiau sa mearga in tabara, pentru a lamuri unele aspecte legate de aceasta.
Am vorbit cu colega mea si mi-a spus ca ati anuntat dupa o saptamana de situatia cu varsatul de vant si ca v-a comunicat atunci ca va asteapta atunci cand copilul se va insanatosi.
Ma bucur ca intentia inscrierii in asociatia noastra a fost una activa si va promit ca veti fi contactata atunci cand vom avea nevoie de implicarea dumneavoastra activa.
Trimiteți un comentariu