http://www.gandul.info/news/ipp-romanilor-le-este-mila-de-semenii-cu-dizabilitati-intelectuale-dar-45-nu-vor-sa-traiasca-langa-ei-iar-33-nu-vor-sa-i-aiba-colegi-de-munca-8366793
Pornind de la acest articol trebuie sa va povestesc o intamplare reala petrecuta ieri.
Cand am primit spatiul actual de la Primarie, am fost extrem de incantati ca, in fata acestuia, exista un parc de joaca. Ne-am spus ca, macar acum, in perioada de vara, putem iesi cu copiii in parc la aer.
Ieri, copii au iesit (mentionez ca programul de vara este pana la ora 13,00, adica nu iesim in orele de odihna) in parcul cu pricina. In acel parc erau si doua (era sa scriu doamne) cetatene cu un copil in landou. Imediat acestea au inceput sa devina agitate si sa solicite personalului care era cu copiii sa ii mute pe alta banca fiindca sunt deranjate de acestia. De asemnea au sugerat ca de fapt nici n-ar trebui sa aiba acces in acel parc (de parca nu era loc public) fiindca una din cetatene, presupun mama celei cu copilul mic, locuia in acel bloc de 30 de ani! Nu cred ca trebuie s ava povestesc si despre vocabularul pe care l-au avut.
Atitudinea a fost apoi sfidatoare, trimitand alti copii sa priveasca pe ferestrele sediul nostru si sa imite copii, ironizandu-i.
Nu pot sa nu ma intreb daca mai putem vorbi de toleranta si nediscriminare intr-o tara in care cetatenii sai se comporta astfel cu cei care sunt altfel decat ei.
11 comentarii:
Sigur ca nu putem vorbi de toleranta: eu le-as fi "tolerat" doi pumni in cap
foarte urat din partea lor, spunea- ti ca aveau copii in landou, nu le dorim sa simta ceea ce simte o mama care are un copil cu autism,
daca noi nu ne comport[m cu acesti copii ca si cand ar fi normali, ma intreb cum se pot acomoda ei la lumea noastra?
@hneda.. Nu cred ca am rezolva problema cu pumni in cap. Trebuie sa gasim solutii pentru a-i invata sa-i accepte.
@carmen.. E greu sa intelegi ce simte o mama cu un copil care are nevoi speciale pana nu treci tu sau cineva apropiat tie prin acelasi probleme. Si cred ca noi trebuie sa ne purtam cu ei normal nu ca si cum ei ar fi normali fiindca pana la urma cine defineste normalitatea?
Dar daca bebelusul din landou are vreo dizabilitate de care maica-sa inca nu stie??...Nu doresc raul nimanui, dar unii oameni merita o lectie!!Si persoane ca cele de care povestiti dumneavoastra
indraznesc sa spun ca si-ar merita o astfel de soarta.
Va inteleg, sincer, cand va citesc randurile insa nu cred ca este atitudinea corecta. Stiu ce simtim ca parinti, o alta mamica imi povestea chiar ca a lovit pe cineva care ii lovise copilul insa nu reactionand la fel ca ei vom reusi. Stiu ca este greu si ca primul impuls este sa judecam astfel, dar, sa incercam ca noi sa fim cei care sa fim altfel, aratandu-le, prin atitudean noastra demna ca cerem doar sa fim respectati.
Indivizii acestia nu merita sa fie numiti oameni si nici cetateni... Sunt niste inimi impietrite de rautate. Se pare ca trebuie sa avem la noi aparat de inregistrat, sa ii inregistram si sa facem plangere la CNCD - Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii http://www.cncd.org.ro Poate dupa avertismente se vor potoli, daca nu sigur dupa amenzile usturatoare!!!
Buna, ma numesc Ioana si lucrez ca asitent manager in cadrul unei firme care se ocupa de problemele persoanelor cu dizabilitati, de reintegrarea lor in comunitate, de traininguri si cursuri pe diverse teme, pentru a inlesni acceptarea acestor persoane de catre societatea in care traim azi. Suntem recent aparuti pe piata si website-ul nostru este in constructie (pe 30 iunie vom avea deschiderea oficiala).
Daca ti-ar placea sa ne scrii, sa comunicam si textele tale sa apara la noi pe site (sub forma de articole sau sub forma de link catre blogul tau), da-mi de stire. Adresa mea este ioana.zamfir@yuub.com
Vad adesea copii sau adulti cu dizabilitati... incerc sa nu ma holbez niciodata, sa imi ascund uimirea, sau tristetea, sau rusinea ca nu fac nimic pentru a-i ajuta...Am si eu 2 copii pe care ii iubesc cel mai mult pe lume, pentru care ii multumesc lui Dumnezeu - sunt frumosi, isteti, nastrusnici... dar cel mai important, sunt sanatosi!!! Cand racesc, intru intr-o stare de alerta contiuna si am o frica nedescrisa sa nu cumva sa se agraveze... Ma intreb si va rog sa va intrebati... parintii acestor micuti cu probeleme sunt intr-o continua alerta pentru ca micutii lor nu sunt intotdeauna nici macar aproape de ceea ce numim sanatate... ce ne costa o vorba buna, un zambet si pur si simplu sa le oferim si lor libertatea de care ne bucuram noi??? De ce trebuie sa facem distinctia? Mai ales in cazul copiilor, nu conteaza ca sunt romani, crestini, ortodocsi sau alte tipuri... sunt copii, nu se molipsesc de deficiente ci se molipsesc de bucuria de a darui un zambet, se molipsesc de fericirea unui copil tratat ca un copil!!!!
Multumim Irina. Sper sa fie cati mai multi oameni care gandesc ca tine. Aceasta este atitudinea corecta.
sunt irina , nu ma mai mira nimic dar tot ma scoate din sarite genul asta de comportament.eu cred ca trebuie taxat si sa va adresati comisiei de combatere a discriminarii. nici ziarul nu ar fi o cale gresita . cumva trebuie sa reactionam si sa nu mai inghitim, in ce priveste asemenea persoane gradul meu de toleranta este zero si daca cineva are "dizabilitati"atunci ele sunt si nu copiii nostrii. al meu cere scuze pentru fiecare gest gresit pe care crede el ca il face, obsedat sa nu jicneasca si acele mame sunt sub orice critica. (m-am enervat)
Sunt de acord cu tine Irina. Multumesc ca ne urmaresti.
Trimiteți un comentariu