marți, 29 iunie 2010

Micul print


In judetul Iasi sunt, in evidente, peste 320 de copii cu autism si elemente de autism...(numarul lor este cu siguranta mult mai mare). Dintre acestia, majoritatea nu frecventeaza nicio forma de invatamint fie ea si speciala. Unii dintre ei sunt copii cu abilitati neobisnuite, speciale, asa cum fiul meu navigheaza pe internet si reproduce fraze intregi scriindu-le pe calculator.

Aceste abilitati trebuie descoperite si dezvoltate de catre specialisti in centre de terapie ocupationala, oferind astfel o sansa acestor copii de a se dezvolta alaturi de ceilalti.

Fiul meu are dreptul la o viata ca a toti celorlalti copii din Romania, are dreptul la educatie, are dreptul la joaca, are dreptul de a-si cladi un viitor.. iar eu, mama sa, am dreptul sa nu ma gindesc in fiecare zi la ce se va intimpla cu el atunci cind noi, parintii sai, nu vom mai fi.

Visul meu este ca toti copiii cu autism, familiile lor, sa aiba o viata cat mai aproape de o viata normala, intr-o societate care sa-i accepte ca pe niste semeni ai lor, chiar daca sunt diferiti.

Si fiindca astazi se implinesc 110 ani de la nasterea celui care a scris Micul print, Antoine de Saint-Exupery, nu pot sa nu fac o paralela intre personajul cartii si copiii cu autism.
Ca si micul print, copilul cu autism vine printre noi de pe micuta sa planeta si....
„Ce planetă caraghioasă! se gândi el atunci. Numai uscăciune, numai piatră colţuroasă, numai sare. Iar oamenii n-au nici un pic de fantezie. Nu fac altceva decât să-ngâne ceea ce le spui..."

Si sa nu uitam: "Limpede nu vezi decat cu inima. Ochii nu pot sa patrunda in miezul lucrurilor" - Antoine de Saint-Exupery.

Multumesc Gabriela.... La multi ani Paul!

4 comentarii:

Emilia spunea...

Felicitari pentru blog si pentru gandurile scrise aici. Cu siguranta aceste ginduri sunt ca un pansament pentru inima altor mame. Este extraordinar de emotionanta paralela cu Micul print si ar fi bine ca toate aceste mame sa isi vada copiii astfel: ca pe niste printi.

carmen spunea...

Multumesc Emilia. Stiu foarte bine prin ce trec mamele acestor mici printi...si cat de mult conteaza sa ai pe cineva pe umarul caruia sa plangi...
Foarte multe mame raman singure atunci cand sotul, tatal copilului, da bir cu fugitii...si atunci e si mai greu.
Sper sa citeasca aceste ganduri cat mai multe MAME, indiferent ca au un copil cu autism sau nu.

Anonim spunea...

Fiul meu a fost diagnosticat cu TSA. Primul meu gand s-a indreptat catre Micul Print...asa-mi vad eu copilul si asta fara sa fi vizitat blogul tau.

carmen spunea...

Este foarte bine sa-i privim asa... ne va fi mai usor sa-i intelegem.