Paul

Cred ca este timpul sa scriu si despre Paul, mai ales ca sambata, pe 16 aprilie, a fost ziua lui de nastere.
O persoana in care eu am deplina incredere si pe ale carei sfaturi contez imi spunea ca-mi urmareste blogul si ca lipseste ceva din el... si are dreptate (multumesc d-na Cristina S.).
Fiindca in viata mea exista si Paul, un copil deosebit, care a venit in completarea destinului meu. Nu a fost usor sa iau hotararea de a mai avea un copil; de aceea au trecut 8 ani...insa nu regret nicio clipa hotararea de atunci.
Paul s-a nascut pentru a echilibra balanta, s-a nascut nu din dorinta de a avea grija de Robert, nu cred ca este corect sa definesti soarta vietii unui copil la concepere, sa-i desemnezi un scop, ci din nerabdarea si nevoia de a simti cum e sa ai un copil care sa-ti ofere altceva decat ce-ti poate oferi Robert, un copil care sa-ti spuna mama si care sa-ti recite poezii de ziua mamei, un copil cu care sa te certi si sa te contrazici, care sa-ti puna intrebari la care nu gasesti raspunsuri...
Este adevarat ca mi-am dorit ca Robert sa nu ramana singur pe lume, sa stie cineva de el si sa-i pese, dar Paul este mai mult de atat si el este exemplul care imi confirma teoria prin care sustin ca daca ceilalti copii ar trai in preajma copiilor cu autism, copiilor cu alte probleme de sanatate, mentalitatile ar fi mai usor de schimbat si noi toti am invata sa fim mai buni.
Dragul meu Paul... Iti multumesc ca ai venit in viata mea, esti un copil bun, un copil asa cum mi-am dorit mereu, te iubesc pentru ca ne iubesti si pentru ca imi arati cat de mult il iubesti pe Robert si iti doresc sa ai o viata implinita asa cum meriti!
La multi ani!