Intlanire parinti - specialisti Olanda

Intr-una dintre pauzele cursului despre care va povesteam in postarea anterioara, lectorii din Olanda m-au intrebat daca pot face ceva pentru parintii din asociatia noastra si atunci, fiindca Bert, medicul specializat pe persoane cu dizabilitati, a facut o prezentarea foarte intresanta si profesionista legata de autism, incidenta acestuia, ultimele studii legate de cauzele tulburarii, i-am rugat daca nu ar dori sa vina la o intalnire cu parintii, la sediul nostru.
Mi-au raspuns imediat ca da si fiindca le era dor si de copii, i-am invitat sa-i vada. Asa ca joi, 22.09.2011, dimineata la 8 i-am asteptat la hotel. Erau foarte bucurosi ca vremea era superba si ca se puteau bucura de soare. S-au bucurat si ca au vazut copiii care erau la ora de educatie fizica si erau super de bucurosi si dezinhibati. Au facut imediat cunostiinta si, spre surprinderea unora, au comunicat excelent desi ei vorbeau mereu in engleza. Mi-a placut ca Jan a folosit experienta de dimineata la curs si a facut din modul sau de a comunica cu unii dintre copii o lectie practica.
Dupa o zi obositoare de curs, au venit la intalnirea cu parintii si au raspuns la toate intrebarile. Am ramas uimita de modul lor de a lucra cu parintii, de modul de abordare (intotdeauna focalizat pe solutii si nu pe problema) si de faptul ca ne priveau ca niste parteneri si nu de undeva de sus, din pozitia expertului.
Pentru mine a fost un mod excelent de a-l vedea pe Jan practic la lucru si de a observa atent modul sau de a gasi solutia facandu-l, de fapt, pe parinte sa o gaseasca si sa fie mandru de faptul ca a reusit sa o faca.
A fost o saptamana minunata in care am invatat multe lucruri noi, despre cei din jur, despre mine insami si despre importanta de a colabora si de a aborda in mod pozitiv problemele.


Multumim Anke, Bert si Jan.

Multumim Inga pentru traducere!


La buna revedere in noiembrie.

Reflectie

Particip, pe parcursul acestei saptamani, la un curs de formare formatori pentru autism. Trainerii sunt olandezi si sunt persoane cu experienta indelungata (20, 30 de ani) in lucrul cu persoanele cu autism.
Nu incetez niciodata sa ma minunez de profesionalismul acestor oameni, de deschiderea si modestia lor. In prezentarile lor tin mereu sa sublinieze ca inca mai au de invatat si ca inca descopera. Si nu pot sa-i compar cu acei asa zisi specialisti romani, care, daca au avut ocazia de a sta langa un copil cu autism, sunt deja mari specialisti si ne dau lectii noua, parintilor, considerandu-ne necunoscatori si insuficient de implicati.
Ascult si invat lucruri noi si nu pot sa nu-mi doresc sa le impartasesc si celorlalti, mai ales parintilor pentru care autismul va fi toata viata lor o provocare. Sper sa reusesc sa fac acest lucru si sa-i fac sa descopere punctele forte ale copiilor lor si ale lor, calitatile si solutiile.
Si iarasi, am auzit cuvinte care ma fac sa cred ca am dreptate in abordarile mele si in actiunile pe care mi le planific.... realitatea este alta pentru fiecare dintre noi, realitatea este cea construita de societate si ca linia dintre a fi autist si a nu fi, este atat de subtire incat abia o observam uneori. Trebuie doar sa ne privim si sa privim in jurul nostru cu atentie si sa nu neglijam detaliile.
Si sa nu uitam sa fim pozitivi, sa ne bucuram de viata si de tot ce ne daruieste ea caci nimic nu este intamplator.

http://www.youtube.com/watch?v=PLZxJZ70MQ4

Petrecerea Belva

Vin de la petrecere... Petrecerea Belva, revista online care a sarbatorit in aceasta seara 365 de zile de rasfat si la care am avut onoarea sa fiu invitata. Si nu mai astept ziua de maine pentru a-mi impartasi impresiile findca vreau sa le redau cat inca sunt "calde". Si asta fiindca Blevele m-au rasplatit in asta seara cu un premiu acordat catorva dintre cititoarele sale si fiindca, atunci cand a trebuit sa spun cate ceva, am spus doar prostii...emotiile bata-le vina. Si cate as fi vrut sa spun.... Am vrut sa le spun ca sunt extraordinare, ca sunt asa cum mi-as fi dorit eu sa fiu acum vreo 15 ani, ca, in seara aceasta, am regretat ca m-am nascut prea devreme si nu am avut posibilitatea sa fiu o Belva. Ca povestea mea care a fost publicata in revista este impresionanta, poate, insa este povestea a mii de femei care, fiindca au un copil cu o dizabilitate in Romania, trebuie sa renunte la slujba, la pasiuni, la familie, la micile momente de rasfat, la a fi femeie, la a avea o familie. Eu insa am ales sa lupt, am ales sa incerc sa nu renunt si sa incerc sa-mi impletesc momentele vietii astfel incat acestea sa fie cat mai asemanatoare cu a unei familii obisnuite. Sunt o mama a unui copil cu autism care vreau sa reusesc in cariera, care vreau sa-mi gasesc timp de a iesi cu prietenii si de a avea parte de momente frumoase alaturi de cei dragi, care doreste sa se bucure de rasfat, de faptul ca e femeie, de familie si de copiii ei. Este drept insa ca nu pot sa obtin toate acestea la fel de usor ca voi, insa refuz cu desavarsire sa ma inchid in casa, sa ma izolez alaturi de copilul meu si sa renunt la viata. Copilul meu are nevoie de o atentie speciala, are nevoie de mine mai mult decat un copil fara nevoi speciale si eu voi continua sa-l ajut fiindca cred ca avem dreptul toti la o viata normala. Atat copiii nostri cat si parintii lor. Va multumesc dragi Belve fiindca ati facut cunoscuta povestea noastra si fiindca si in aceasta seara ati ales sa ajutati un copil in nevoie. Astfel de persoane pot schimba mentalitatile conform carora acesti copii ar trebui inchisi undeva fara sa deranjeze pe nimeni, fara sa-si ceara drepturi si fara sa impuna conditii. Eu sper ca, atunci cand copilul meu va creste, sa traiasca intr-o lume mai buna inconjurat de persoane carora le pasa, sa ca voi si ca toti ceilalti care v-au fost alaturi in aceasta seara. Am avut parte de o seara minunata, o seara in care cei de la IDIOT m-au facut sa zambesc (foarte talentati baietii), cei de la Descantec m-au facut sa-mi amintesc de zilele in care zdranganeam si eu corzile chitarii, iar Blevele m-au emotionat si m-au impresionat. Multumesc si La multi ani! Belva.ro

Aici puteti citi articolul din Belva: http://www.belva.ro/carmen-gherca-m-am-hotarat-ca-trebuie-sa-fac-ceva-mai-mult-decat-sa-mi-plang-de-mila/