Care 'or fi prioritatile?

Citesc stirile, de multe ori doar titlurile fiindca nu am timp de mai mult. Uneori le comentez in gand, cu prietenii, cu colegii... de putine ori insa le-am comentat pe blog.

Nu le voi comenta nici acum fiindca nu sunt analist politic sau sociolog dar nu pot sa nu-mi spun parerea atunci cand unele stiri ma revolta, pur si simplu.

Astazi revolta mea este legata de aceste pensii ale celor care ar trebui sa ne reprezinte in Parlamentul Romaniei. Care se plang ca nu au suficienti bani cat sa traiasca decent in Romania...

Dar oare cati dintre ei stiu ca multi parinti ai copiilor cu autism se lupta sa traiasca zi de zi cu o indemnizatie sau un salariu de asistent personal care este cat salariul minim pe economie?

Din acest salariu, de cele mai multe ori singurul in familie, ei trebuie sa plateasca terapii, medicamente, sa asigure hrana copilului si toate cele necesare. Tot din acest salariu trebuie sa plateasca facturile sau chiria locuintei din orasul in care s-au mutat fiindca in cel din care au plecat nu exista terapeuti...

Sau cati dintre acesti parlamentari stiu ca multe, prea multe din mamele copiilor cu autism sunt nevoite sa traiasca si fara acest venit minim fiindca la Comisia de evaluare se constata ca al lor copil nu mai are dreptul sa beneficieze de asistent personal?

Nu voi putea intelege cum se pot gasi bani in buget pentru plata acestora .... de nenumarate ori cand am cerut servicii pentru copiii si tinerii cu autism ni s-a raspuns ca nu sunt bani.. sau ca autismul nu este o prioritate in Romania... dar cresterea pensiilor doamnelor si domnilor parlamentari este o prioritate? Ma intreb si eu...

Clubul sperantei

O dimineata ca oricare alta, o tanara care deschide o usa pe care o lasa apoi deschisa sa aeriseasca spatiul in care ii asteapta pe baieti. Dupa ora 8.00 incep sa vina… sunt 8, unii mai tacuti, altii mai zgomotosi… Nu coboara din masini de fite asa cum vezi ca se intampla pe la majoritatea liceelor din oras, nu fumeaza… sosesc bucurosi tinuti de mana de mama sau tata...

Tanara ii primeste strigandu-i pe nume. Apare si tanarul sau coleg si, impreuna, pregatesc programul zilei.

Astazi, tinerii invata sa gateasca ceva despre care au vorbit toata saptamana: banane caramelizate.  Fiecare are sarcina lui: unul va merge la cumparaturi insotit de tanar, iar ceilalti vor pregati, pe etape, produsul final.

Tanarul care merge la cumparaturi, odata ajuns la magazin, citeste repede de pe o lista ingredientele de care are nevoie si le repeta apoi pe fiecare… Vine bucuros si se apuca impreuna de gatit…

Linistea din sala este tulburata uneori de un strigat sau de un raset, de un cantec soptit… Toti asteapta cu nerabdare sa guste produsul final iar decizia unanima este ca ceea ce au facut este super delicios!

Apoi, fiecare se relaxeaza facand ceea ce ii place mai mult: exercitii matematice, puzzle, jocuri pe computer...

Este miezul zilei, incep sa vina parintii... Tinerii se imbraca, se incalta si le spun acestora ca si maine vor sa vina aici, la Clubul pentru tineri, unde simt bucurie si unde pot fi alaturi de prietenii lor.

Acesta nu este un basm ci este o poveste reala de viata, povestea unor tineri cu autism pentru care viata nu le-a oferit sansa sa aleaga. Pentru ei, acest loc unde vin in fiecare zi si unde se simt fericiti, este o alternativa la a sta mereu in casa, intr-o camera de bloc si atat. Pentru ei, acest loc este sansa de a se dezvolta, de a invata si de a trai demn. Pentru parintii lor, acest loc este o speranta.. speranta ca atunci cand nu vor mai fi, copii lor nu vor ramane singuri sau uitati intr-un pat de spital.

Dumneavoastra puteti sa duceti mai departe aceasta sansa si sa transformati speranta acestor parinti in certitudine, ajutandu-ne sa castigam Campionatul de bine in care proiectul nostru pentru tineri este inscris. Trebuie doar sa accesati acest link, https://www.bursabinelui.ro/…/Clubul-pentru-tineri-cu-autism, sa dati click pe butonul Doneaza si sa urmati pasii. Totul dureaza doar cateva minute si se poate dona orice suma.

            Pentru ei, 5 lei, inseamna o sansa la o viata mai buna! Va multumim!