Ordinul 762/1992/31.08.2007 pentru aprobarea criteriilor medico-psihosociale pe baza carora se stabileste incadrarea in grad de handicap trebuie neaparat modificat.
In baza acestui ordin, incadrarea adultilor cu autism in gradul I (grav) de handicap se face pe baza IQ-ului stabilit de un medic psiholog (psihiatru), IQ care, in cazul persoanelor cu autism, poate fi peste 40 atat cat este stabilit in acest ordin.
Persoanele cu autism pot avea retard mintal sau nu, pot fi persoane cu un coeficient de inteligenta normal sau peste medie, insa, sunt persoane care vor avea nevoie de ajutor toata viata fiindca, chiar daca stiu sa spuna frumos la comisia de expertiza cum ii cheama sau cat fac unu si cu unu, nu vor putea trece singuri strada sau sa aprinda aragazul sa-si incalzeasca mancarea. Este exemplul unor autisti celebri care desi stiau formule matematice dificile nu puteau sa-si lege sireturile la pantof. Iar acestea sunt exemple simple dar cazurile sunt mult mai grave. Ca sa nu mai spunem ca acesti stau pur si simplu acasa, ceea ce inseamna ca au nevoie de o persoana care sa se ocupe de ei.
Or, cand ajung la comisie, fiindca medicii de acolo nu fac decat sa intrepreteze niste acte si legi, acestia obtin gradul II de handicap, ceea ce inseamna ca nu mai au dreptul la asistent personal sau insotitor, ceea ce este fals.
Dupa cazurile de parinti disperati din Iasi, ieri m-a sunat o mamica din Botosani care m-a rugat sa o ajut. Fiica ei a implinit 18 ani si, desi pana acum a avut gradul I cu insotitor, acum la comisia pentru adulti i s-a dat gradul II. Mama trebuie sa se ocupe de ea in continuare, insa, datorita hotararii comisiei, de acum incolo fara a fi remunerata in vreun fel. Deci acesti oameni stau acasa cu copiii lor si nu au niciun venit sa se intretina. Va dati seama ce tragedii sunt in aceste familii lovite deja crunt de soarta.
Eu stiu ca cei din guvern vor sa reduca drastic cheltuielile si este firesc sa o faca atata timp cat unele persoane nu au dreptul sa fie asistati sociali, insa, credeti-ne dragi guvernanti, nu este cazul persoanelor cu autism. Copii nostri (care chiar daca au implinit 18 ani tot copiii nostri sunt) au si ei nevoi: medicatie, terapie, hrana, socializare, chiar daca in ochii unora sunt doar niste handicapati si atat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu