Iata si rezultatul petitiei noastre. Scrisoarea a fost trimisa de catre Parlamentul European - Comisia pentru petitii domnului ministru Ioan Botis. Nu ne ramane decat sa asteptam reactii..
miercuri, 12 ianuarie 2011
joi, 30 decembrie 2010
Un nou an!
Mai sunt cateva ore pana cand vom pasi intr-un nou an. Un an pe care ni-l dorim toti altfel, mai plin de sperante si de bucurii. Ne dorim toti sa avem parte de tot ce este mai bun pentru familia noastra, pentru prieteni. Si ne dorim sa avem sanatate. Pana la urma aceasta este cea mai importanta.
Insa, pentru unii dintre noi sanatatea nu este deplina. Pentru copiii nostri problemele pe care le au vor continua si la anul, clipele noastre de bucurie se vor succeda cu cele de deznadejde, spaima si intrebari. Pentru ei vom reincepe lupta de zi cu zi chiar din prima secunda a noului an si, poate, ceea ce s-a intamplat de-a lungul lui 2010 si la sfarsitul anului, va face ca problemele acestea sa fie mai putin prezente in 2011.
Vom incepe un nou an... Un an in care ne vom numara impreuna realizarile, bucuriile si esecurile.
Va doresc tuturor sa aveti un an nou mai bun, cu bucurie si binecuvantat de Dumnezeu. Iar pentru copiii nostri imi doresc un an in care si in viata lor si a parintilor lor sa fie mai multa lumina si pace.
LA MULTI ANI!
Insa, pentru unii dintre noi sanatatea nu este deplina. Pentru copiii nostri problemele pe care le au vor continua si la anul, clipele noastre de bucurie se vor succeda cu cele de deznadejde, spaima si intrebari. Pentru ei vom reincepe lupta de zi cu zi chiar din prima secunda a noului an si, poate, ceea ce s-a intamplat de-a lungul lui 2010 si la sfarsitul anului, va face ca problemele acestea sa fie mai putin prezente in 2011.
Vom incepe un nou an... Un an in care ne vom numara impreuna realizarile, bucuriile si esecurile.
Va doresc tuturor sa aveti un an nou mai bun, cu bucurie si binecuvantat de Dumnezeu. Iar pentru copiii nostri imi doresc un an in care si in viata lor si a parintilor lor sa fie mai multa lumina si pace.
LA MULTI ANI!
joi, 23 decembrie 2010
Gest disperat
Astazi am fost in stare de soc si inca nu mi-am revenit desi incerc sa ma pregatesc de sarbatori ca fiecare dintre noi. Cand am aflat dimineata de gestul acelui om care s-a aruncat de la balconul Parlamentului am inghetat.. am revazut imaginile de dinainte de revolutie cand oamenii protestau dandu-si foc... Acel om s-a aruncat, imi spunea cineva care a fost acolo, cu capul in jos ca intr-un bazin.
Mai tarziu am aflat ca acel om este tatal unui copil cu autism, un copil de 15 ani si ca mai are o fetita. Am izbucnit in plans fiindca stiu ce inseamna disperarea, neputinta si cautarea puterii care sa te faca sa mergi mai departe. Cred ca el nu a mai gasit aceasta putere si s-a hotarat sa o arate celor care se fac vinovati de neputinta lui.
Nu pot spune ca sunt de acord cu gestul sau, un gest cu siguranta facut din disperare, cred ca sunt alte metode de a cauta sa-ti ajuti copilul, insa, nu toti reusim sa luptam pentru copiii nostri. Am cunoscut si eu dorinta de a renunta si nu o data, insa am avut puterea sa ma ridic. Se pare ca acest tata nu a mai gasit-o...si nici nu vreu sa judec acum pe nimeni, in niciun fel...
E greu sa te trezesti in fiecare zi si sa gasesti resurse pentru a-ti continua viata asa cum cei din jur ti-o cer fiindca trebuie sa respecti protocoalele nescrise ale vietii...
Insa e clar ca situatia parintilor care au copii cu autism a ajuns disperata in tara asta in care nu vede nimeni, nu aude nimeni acest strigat de ajutor.
Inainte de Craciun, am incercat sa va invit sa ne uitam in suflete si sa ne descoperim culorile daruirii... Cu atat mai mult, astazi, in urma celor intamplate ma intreb... oare mai stim sa fim Oameni? Cei ce ne conduceti.. Mai stiti?
Mai tarziu am aflat ca acel om este tatal unui copil cu autism, un copil de 15 ani si ca mai are o fetita. Am izbucnit in plans fiindca stiu ce inseamna disperarea, neputinta si cautarea puterii care sa te faca sa mergi mai departe. Cred ca el nu a mai gasit aceasta putere si s-a hotarat sa o arate celor care se fac vinovati de neputinta lui.
Nu pot spune ca sunt de acord cu gestul sau, un gest cu siguranta facut din disperare, cred ca sunt alte metode de a cauta sa-ti ajuti copilul, insa, nu toti reusim sa luptam pentru copiii nostri. Am cunoscut si eu dorinta de a renunta si nu o data, insa am avut puterea sa ma ridic. Se pare ca acest tata nu a mai gasit-o...si nici nu vreu sa judec acum pe nimeni, in niciun fel...
E greu sa te trezesti in fiecare zi si sa gasesti resurse pentru a-ti continua viata asa cum cei din jur ti-o cer fiindca trebuie sa respecti protocoalele nescrise ale vietii...
Insa e clar ca situatia parintilor care au copii cu autism a ajuns disperata in tara asta in care nu vede nimeni, nu aude nimeni acest strigat de ajutor.
Inainte de Craciun, am incercat sa va invit sa ne uitam in suflete si sa ne descoperim culorile daruirii... Cu atat mai mult, astazi, in urma celor intamplate ma intreb... oare mai stim sa fim Oameni? Cei ce ne conduceti.. Mai stiti?
marți, 14 decembrie 2010
Suflete in culori
Suntem in preajma Craciunului. Noi spunem in Advent, adica in asteptarea nasterii lui Isus. Toti ne pregatim sa intampinam sarbatoarea Craciunului cu bucate alese, cu pomul impodobit si cu suflete curate. Unii fac ceva in plus, ceva ce, poate, toti ar trebui sa facem in aceste zile de asteptare... Daruiesc....
Gabriela e unul dintre acestia. Daruieste prin imagini, daruieste prin devotament, prin talent, prin seriozitate, daruieste....
Incepand de vineri, 17.12.2010, va daruieste tuturor culorile unor suflete de copii, copii speciali cum le spune ea.
Veti vedea imaginile surprinse in cateva week-end-uri la rand, imagini deosebite prin care sa patrundeti in lumea acestor copii si sa incercati sa-i cunoasteti fiindca ei, desi diferiti, chiar exista. Trebuie doar sa vreti sa-i vedeti!.
Va asteptam si va invitam sa daruiti si dumneavoastra un Craciun fericit acestor copii minunati!
Gabriela e unul dintre acestia. Daruieste prin imagini, daruieste prin devotament, prin talent, prin seriozitate, daruieste....
Incepand de vineri, 17.12.2010, va daruieste tuturor culorile unor suflete de copii, copii speciali cum le spune ea.
Veti vedea imaginile surprinse in cateva week-end-uri la rand, imagini deosebite prin care sa patrundeti in lumea acestor copii si sa incercati sa-i cunoasteti fiindca ei, desi diferiti, chiar exista. Trebuie doar sa vreti sa-i vedeti!.
Va asteptam si va invitam sa daruiti si dumneavoastra un Craciun fericit acestor copii minunati!
joi, 25 noiembrie 2010
Articol HOTNEWS
In asteptarea scrisorii de la Bruxelles, presa din tara este interesata de subiect. Iata articolul aparut astazi pe Hotnews.ro.
http://smartwoman.hotnews.ro/in-tara-mi-s-a-spus-ca-acesti-copii-sunt-pedepsiti-de-dumnezeu-in-parlamentul-european-am-fost-ascultati-si-ni-s-a-dat-dreptate.html
http://smartwoman.hotnews.ro/in-tara-mi-s-a-spus-ca-acesti-copii-sunt-pedepsiti-de-dumnezeu-in-parlamentul-european-am-fost-ascultati-si-ni-s-a-dat-dreptate.html
miercuri, 27 octombrie 2010
Victoria copiilor cu autism la Bruxelles
Pe data de 25.10.2010, ni s-a acordat sansa de a fi auziti. Pe agenda Comisiei pentru petitii din cadrul Parlamentului European, la numarul 14, se afla petitia pe care asociatia noastra a inaintat-o parlamentului anul trecut.
Prin aceasta petitie atrageam atentia ca in Romania drepturile copiilor cu autism, a celor cu dizabilitati nu sunt respectatate, ca legislatia este discriminatorie si ineficienta, ca parintii nu mai au puterea financiara de a-si ingriji copiii.
Comisia mi-a dat posibilitatea de a ma afla acolo si de a vorbi pentru copilul meu si pentru ceilalti copii. In declaratia pe care am sustinut-o in fata comisiei am mentionat ca inainte de solicita sprijinul parlamentului, am intreprins nenumarate demersuri in tara, in incercarea de a constientiza opinia publica fata de problemele persoanelor cu cerinte speciale si am trimis numeroase petitii si memorii celor care ne reprezinta (politicieni, parlamentari, ministri).
Am subliniat ca legislatia se limiteaza insa la enuntarea unor principii generale, fara a stabili modul lor de implementare. Practic, copiii cu autism, copiii cu dizabilitati grave, inca nu sunt primiti in scoli, nu li se acorda tratament de specialitate sau medicamente, traiesc, impreuna cu familiile lor din venituri reduse, iar adultii nu numai ca nu mai primesc diagnosticul de autism, din cauza ca in legislatia romaneasca acest diagnostic se stabileste dupa criterii eronate pentru acestia, dar nu au un loc de munca si stau acasa in grija parintilor bolnavi si batrani.
Toate acestea sunt drepturi prevazute atat de Constitutia Romaniei cat si de art.14 din Carta Drepturilor Fundamentale, anexata Tratatului de la Lisabona.
Situatia este cu adevarat trista in zonele rurale unde parintii nu numai ca nu au acces la cursuri sau terapii specifice dar nu au nici macar accesul la informatii.
Mai grav este ca, de cand am depus petitia, continuand in tara demersurile noastre legate de modificarea legislatiei astfel incat sa se asigure toate drepturile pe care o persoana cu dizabilitati trebuie sa le aiba (demersuri semnate de peste 100 de ONG-uri din intreaga tara), situatia s-a schimbat in defavoarea noastra, din pacate.
Sunt mame care de luni de zile nu au mai primit salariul (un salariu care era putin mai mult de 100 Euro) iar zilele trecute am aflat ca unele chiar si-au pierdut statutul de asistent personal (adica slujba), fiind trecute in somaj. Multe dintre acestea nu pot sa-si gaseasca o alta fiindca trebuie sa stea acasa cu copiii lor.
Mai mult, se lucreaza, la o alta modificare legislativa care impune unui asistent personal sa aiba in grija doua persoane cu handicap grav pentru a beneficia de salariul intreg (cel de care va spuneam ca este ceva mai mult de 100 de Euro) iar in cazul in care va avea in grija doar o persoana cu handicap grav, daca primaria il va mai angaja, va beneficia doar de jumatate din salariul cuvenit (adica 50 de Euro).
In finalul declaratiei am solicitat Comisiei Europene sa ne sprijine pe plan politic printr-o scrisoare adresata autoritatilor din Romania, incluzand Ministerul Muncii Familiei si Protectiei Sociale si Primului Ministru, scrisoare la care autoritatile romane sa raspunda comisiei.
Spre marea noastra bucurie, cele spuse au avut impact si am avut sustinerea celor din sala. Trei europarlamentari au sustinut in plen petitia noastra si au solicitat presedintei Comisiei pentru petitii ca cererile noastre sa fie acceptate.
Unul dintre europarlamentarii sustinatori a fost domnul Baastian Belder, reprezentat al Tarilor de Jos, ceilalti fiind cei doi europarlamentarii romani prezenti in sala din cei trei cati ar fi trebuit sa fie, domnul Victor Bostinaru si doamna Adina Valean. In urma acestor declaratii, presedinta comisiei, doamna Erminia Mazzoni, a declarat petitia deschisa si a hotarat trimiterea unei scrisori catre autoritatile romane, Guvernul Romaniei si solicitarea unui raspuns al acestora la problemele ridicate.
Consideram ca scopul petitiei a fost atins si asteptam reactia autoritatilor romane.
Sunt cateva persoane carora trebuie sa le multumesc pentru ca fara ei nimic din ce a fost acolo nu ar fi fost posibil: Inga, Frank, dl. Belder, Mihaela, Cristina, d-na Valean si dl. Bostinaru. Am simtit acolo o adevarata solidaritate a romanilor asa cum spunea Mihaela si am stiut ca toti sunteti alaturi de mine.
Prin aceasta petitie atrageam atentia ca in Romania drepturile copiilor cu autism, a celor cu dizabilitati nu sunt respectatate, ca legislatia este discriminatorie si ineficienta, ca parintii nu mai au puterea financiara de a-si ingriji copiii.
Comisia mi-a dat posibilitatea de a ma afla acolo si de a vorbi pentru copilul meu si pentru ceilalti copii. In declaratia pe care am sustinut-o in fata comisiei am mentionat ca inainte de solicita sprijinul parlamentului, am intreprins nenumarate demersuri in tara, in incercarea de a constientiza opinia publica fata de problemele persoanelor cu cerinte speciale si am trimis numeroase petitii si memorii celor care ne reprezinta (politicieni, parlamentari, ministri).
Am subliniat ca legislatia se limiteaza insa la enuntarea unor principii generale, fara a stabili modul lor de implementare. Practic, copiii cu autism, copiii cu dizabilitati grave, inca nu sunt primiti in scoli, nu li se acorda tratament de specialitate sau medicamente, traiesc, impreuna cu familiile lor din venituri reduse, iar adultii nu numai ca nu mai primesc diagnosticul de autism, din cauza ca in legislatia romaneasca acest diagnostic se stabileste dupa criterii eronate pentru acestia, dar nu au un loc de munca si stau acasa in grija parintilor bolnavi si batrani.
Toate acestea sunt drepturi prevazute atat de Constitutia Romaniei cat si de art.14 din Carta Drepturilor Fundamentale, anexata Tratatului de la Lisabona.
Situatia este cu adevarat trista in zonele rurale unde parintii nu numai ca nu au acces la cursuri sau terapii specifice dar nu au nici macar accesul la informatii.
Mai grav este ca, de cand am depus petitia, continuand in tara demersurile noastre legate de modificarea legislatiei astfel incat sa se asigure toate drepturile pe care o persoana cu dizabilitati trebuie sa le aiba (demersuri semnate de peste 100 de ONG-uri din intreaga tara), situatia s-a schimbat in defavoarea noastra, din pacate.
Sunt mame care de luni de zile nu au mai primit salariul (un salariu care era putin mai mult de 100 Euro) iar zilele trecute am aflat ca unele chiar si-au pierdut statutul de asistent personal (adica slujba), fiind trecute in somaj. Multe dintre acestea nu pot sa-si gaseasca o alta fiindca trebuie sa stea acasa cu copiii lor.
Mai mult, se lucreaza, la o alta modificare legislativa care impune unui asistent personal sa aiba in grija doua persoane cu handicap grav pentru a beneficia de salariul intreg (cel de care va spuneam ca este ceva mai mult de 100 de Euro) iar in cazul in care va avea in grija doar o persoana cu handicap grav, daca primaria il va mai angaja, va beneficia doar de jumatate din salariul cuvenit (adica 50 de Euro).
In finalul declaratiei am solicitat Comisiei Europene sa ne sprijine pe plan politic printr-o scrisoare adresata autoritatilor din Romania, incluzand Ministerul Muncii Familiei si Protectiei Sociale si Primului Ministru, scrisoare la care autoritatile romane sa raspunda comisiei.
Spre marea noastra bucurie, cele spuse au avut impact si am avut sustinerea celor din sala. Trei europarlamentari au sustinut in plen petitia noastra si au solicitat presedintei Comisiei pentru petitii ca cererile noastre sa fie acceptate.
Unul dintre europarlamentarii sustinatori a fost domnul Baastian Belder, reprezentat al Tarilor de Jos, ceilalti fiind cei doi europarlamentarii romani prezenti in sala din cei trei cati ar fi trebuit sa fie, domnul Victor Bostinaru si doamna Adina Valean. In urma acestor declaratii, presedinta comisiei, doamna Erminia Mazzoni, a declarat petitia deschisa si a hotarat trimiterea unei scrisori catre autoritatile romane, Guvernul Romaniei si solicitarea unui raspuns al acestora la problemele ridicate.
Consideram ca scopul petitiei a fost atins si asteptam reactia autoritatilor romane.
Sunt cateva persoane carora trebuie sa le multumesc pentru ca fara ei nimic din ce a fost acolo nu ar fi fost posibil: Inga, Frank, dl. Belder, Mihaela, Cristina, d-na Valean si dl. Bostinaru. Am simtit acolo o adevarata solidaritate a romanilor asa cum spunea Mihaela si am stiut ca toti sunteti alaturi de mine.
marți, 19 octombrie 2010
Cauza persoanelor cu autism la Bruxelles
In anul 2003, alaturi de alti 2 parinti, am decis sa luptam pentru copiii nostri. Alaturi de cei trei parinti s-au adunat pana astazi peste 50, din Iasi, si multi altii din alte orase ale Romaniei.
Dupa 6 ani de lupta cu autoritatile statului roman, toti acesti parinti am decis, anul trecut, sa cerem ajutorul Europei prin depunerea unei petitii catre Parlamentul European.
Pe data de 25.10.2010, ma voi afla la Bruxelles sa sustin cele scrise in petitie si sa spun ca autoritatilor romane inca nu le pasa. Pentru ei nu suntem un partener social, suntem o categorie lipsita de interes pentru simplul considerent al imposibilitatii exprimarii optiunii electorale al persoanelor cu dizabilitati.
Mai grav este ca, de cand am depus petitia, continuand demersurile noastre legate de modificarea legislatiei si de asigurarea tuturor drepturilor pe care o persoana cu dizabilitati trebuie sa le aiba, situatia s-a schimbat in defavoarea acestora, din pacate.
Sunt parinti care de luni de zile nu au mai primit salariul (atat de mic cat era) iar, zilele trecute am aflat ca unii chiar si-au pierdut statutul de asistent personal, fiind trecuti in somaj. Cum poti sa te descurci singura ca mama cu un copil cu dizabilitati grave, care are nevoi, cu un venit asigurat din somaj, cu incertitudinea zilei de maine si fara alte drepturi?
Cand am sesizat autoritatile ca aceste fapte sunt incalcari grave ale drepturilor persoanelor cu dizabilitati, Guvernul Boc a modificat legislatia in aceasta vara, astfel incat primariile nu mai sunt obligate sa asigure angajarea asistentilor personali. Mai mult, se lucreaza, in secret (fiindca societatea civila nu a fost consultata), la o alta modificare legislativa care impune unui asistent personal sa aiba in grija doua persoane cu handicap grav pentru a beneficia de salariul intreg (cel de care va spuneam ca este ceva mai mult de 100 Euro).
Deci in contextul in care chiar in aceasta perioada Organizatia Mondiala a Sanatatii pentru Europa si Comisia Europeană depun eforturi pentru elaborarea unei noi Stategii in domeniu si pentru responsabilizarea asistentilor sociali si a celor personali, in Romania se incearca eliminarea acestora de catre Guvernul actual.
Sublinez ca memoriile trimise autoritatilor sunt semnate de peste 30, respectiv 40 de ONG-uri si persoane cu dizabilitati din tara.
Toate acestea au dus la o crestere alarmanta a cererilor de instutionalizare a persoanelor cu handicap pe motiv de imposibilitate financiara de a asigura ingrijirea acestora in familie. Deosebit de grav este si faptul ca nici in aceste institutii, desi foarte putin ca numar, nu exista personal specializat.
Din pacate, procentul din PIB pentru cheltuieli cu asistenta sociala al Romaniei este la jumatate din media tarilor membre ale Uniunii Europene si asta raportat la unul din cele mai mici PIB-uri din Uniunea Europeana
Doar 1% din persoanele adulte cu dizabilitati mentale au un loc de munca. Accesibilitate, incluziune, locuri de munca pentru persoane cu dizabilitati sunt mai mult concepte teoretice decat realitate in Romania zilelor noastre.
Robert nu poate vorbi. De aceea, pe 25.10.2010 ma voi afla in Parlamentul European, sa vorbesc pentru el si sa cer ajutor. Nu mai stim unde sa mergem, la ce usi sa mai batem ca sa se deschida, insa, pentru copiii nostri vom merge si la capatul lumii.
Dupa 6 ani de lupta cu autoritatile statului roman, toti acesti parinti am decis, anul trecut, sa cerem ajutorul Europei prin depunerea unei petitii catre Parlamentul European.
Pe data de 25.10.2010, ma voi afla la Bruxelles sa sustin cele scrise in petitie si sa spun ca autoritatilor romane inca nu le pasa. Pentru ei nu suntem un partener social, suntem o categorie lipsita de interes pentru simplul considerent al imposibilitatii exprimarii optiunii electorale al persoanelor cu dizabilitati.
Mai grav este ca, de cand am depus petitia, continuand demersurile noastre legate de modificarea legislatiei si de asigurarea tuturor drepturilor pe care o persoana cu dizabilitati trebuie sa le aiba, situatia s-a schimbat in defavoarea acestora, din pacate.
Sunt parinti care de luni de zile nu au mai primit salariul (atat de mic cat era) iar, zilele trecute am aflat ca unii chiar si-au pierdut statutul de asistent personal, fiind trecuti in somaj. Cum poti sa te descurci singura ca mama cu un copil cu dizabilitati grave, care are nevoi, cu un venit asigurat din somaj, cu incertitudinea zilei de maine si fara alte drepturi?
Cand am sesizat autoritatile ca aceste fapte sunt incalcari grave ale drepturilor persoanelor cu dizabilitati, Guvernul Boc a modificat legislatia in aceasta vara, astfel incat primariile nu mai sunt obligate sa asigure angajarea asistentilor personali. Mai mult, se lucreaza, in secret (fiindca societatea civila nu a fost consultata), la o alta modificare legislativa care impune unui asistent personal sa aiba in grija doua persoane cu handicap grav pentru a beneficia de salariul intreg (cel de care va spuneam ca este ceva mai mult de 100 Euro).
Deci in contextul in care chiar in aceasta perioada Organizatia Mondiala a Sanatatii pentru Europa si Comisia Europeană depun eforturi pentru elaborarea unei noi Stategii in domeniu si pentru responsabilizarea asistentilor sociali si a celor personali, in Romania se incearca eliminarea acestora de catre Guvernul actual.
Sublinez ca memoriile trimise autoritatilor sunt semnate de peste 30, respectiv 40 de ONG-uri si persoane cu dizabilitati din tara.
Toate acestea au dus la o crestere alarmanta a cererilor de instutionalizare a persoanelor cu handicap pe motiv de imposibilitate financiara de a asigura ingrijirea acestora in familie. Deosebit de grav este si faptul ca nici in aceste institutii, desi foarte putin ca numar, nu exista personal specializat.
Din pacate, procentul din PIB pentru cheltuieli cu asistenta sociala al Romaniei este la jumatate din media tarilor membre ale Uniunii Europene si asta raportat la unul din cele mai mici PIB-uri din Uniunea Europeana
Doar 1% din persoanele adulte cu dizabilitati mentale au un loc de munca. Accesibilitate, incluziune, locuri de munca pentru persoane cu dizabilitati sunt mai mult concepte teoretice decat realitate in Romania zilelor noastre.
Robert nu poate vorbi. De aceea, pe 25.10.2010 ma voi afla in Parlamentul European, sa vorbesc pentru el si sa cer ajutor. Nu mai stim unde sa mergem, la ce usi sa mai batem ca sa se deschida, insa, pentru copiii nostri vom merge si la capatul lumii.
vineri, 17 septembrie 2010
Reactii
Din fericire mai sunt si oameni carora le pasa si nu pot decat sa ma bucur ca printre ei se afla si un politician.
http://elenamitrea.blogspot.com/2010/09/situatia-invatamantului-romanesc-vizavi.html
http://www.iasiplus.ro/news/4/33562/Parintii+copiilor+cu+dizabilitati,+revoltati+de+folosirea+in+scoli+a+papusilor+stricate.html
http://www.bzi.ro/reactii-dure-impotriva-papusilor-gonflabile-din-gradinite-188165
http://elenamitrea.blogspot.com/2010/09/situatia-invatamantului-romanesc-vizavi.html
http://www.iasiplus.ro/news/4/33562/Parintii+copiilor+cu+dizabilitati,+revoltati+de+folosirea+in+scoli+a+papusilor+stricate.html
http://www.bzi.ro/reactii-dure-impotriva-papusilor-gonflabile-din-gradinite-188165
joi, 16 septembrie 2010
Papusi cu dizabilitati in locul copiilor....
De ce oare la noi toate sunt cu susul in jos? Se pare ca Ministerul Educatiei a facut "studii"... Si cum au studiat ei asa au realizat ca pentru a realiza integrarea copiilor cu dizabilitati trebuie sa cheltuie o gramada de bani pe papusile cu dizabilitati care vor ajunge in gradinite pentru ca, cei mici, sa se joace cu ele...
Nu pot sa nu ma intreb de ce oare nu se fac studii si investitii in specilisti pentru ca, in loc de papusi, sa aducem copiii cu dizabilitati in scoli si gradinite.
Copiii i-ar cunoaste astfel, s-ar juca cu ei si nu cu papusi, si ar vedea cat de minunati sunt si cat de multe poti invata de la un astfel de copil.
Fiul meu cel mic este un copil fara probleme, un copil care a devenit mai bun, mai atent la nevoile celor din jurul sau, mai intelegator fiindca are un frate care este altfel decat el...
Haideti sa incercam si cu alti copii si cu siguranta vom schimba mentalitati si mituri.
http://www.jurnalul.ro/stire-special/ministerul-educatiei-accepta-papusile-nu-copiii-cu-dizabilitati-554618.html
Nu pot sa nu ma intreb de ce oare nu se fac studii si investitii in specilisti pentru ca, in loc de papusi, sa aducem copiii cu dizabilitati in scoli si gradinite.
Copiii i-ar cunoaste astfel, s-ar juca cu ei si nu cu papusi, si ar vedea cat de minunati sunt si cat de multe poti invata de la un astfel de copil.
Fiul meu cel mic este un copil fara probleme, un copil care a devenit mai bun, mai atent la nevoile celor din jurul sau, mai intelegator fiindca are un frate care este altfel decat el...
Haideti sa incercam si cu alti copii si cu siguranta vom schimba mentalitati si mituri.
http://www.jurnalul.ro/stire-special/ministerul-educatiei-accepta-papusile-nu-copiii-cu-dizabilitati-554618.html
vineri, 10 septembrie 2010
Iata ce-mi scrie una dintre mamicile din cadrul asociatiei. Va dati seama ca nu este o situatie singulara... Oare pana unde pot merge? Chiar nu se gandeste nimeni la astfel de situatii? Ce vor? Sa ne extermineze copiii asa cum isi dorea regimul comunist sa o faca? Oare pentru ce am iesit in strada acum mai bine de 20 de ani? Trist si dezamagitor....
Buna ziua,
Datorita faptului ca de 2 luni , Primaria Tomesti , unde avem sediul locuintei noastre, nu mi-a mai trimis indemnizatia copilului , am fost nevoita sa fac cateva demersuri catre autoritati.
Am plecat de la un simplu telefon la Primaria Tomesti si mi s-a raspuns ca nu se dau banii ca nu au primit banii de la Consiliul Judetean Iasi.
Apoi am dat un telefon la Consiliul Judetean , la telefonul cetateanului , unde am fost sfatuita sa fac o adresa catre primaria Tomesti si sa imi dea raspuns motivul neprimirii indemnizatiei, iar cu raspunsul de la primarie sa ma duc la ei, la Consiliul Judetean Iasi.
Dupa ce am obtinut raspunsul de la Primaria Tomesti m-am dus la Consiliul Judetean Iasi.
Acolo, gardianul a fost si a intrebat la biroul unic, si m-au trims la Directia de asistenta sociala la domnul dir Ion FLorin.
Ajunsa acolo, domnul director era in concediul iar cine ii tinea locul nu venise la serviciu ..inca.
M-a ajutat o doamna de la registratura , a vorbit cu o doamna Teodorescu si m-au trimis din nou la Consiliul Judetean Iasi.
Din nou la Consiliul Judetean, gardianul a intrat la biroul unic, apoi a iesit si mi-a spus sa fac o adresa catre domnul Simirad, si o sa primesc raspunsul in 30 zile.
Am facut adresa catre domnul Simirad, unde am anexat si cele doua adrese catre si de la Primaria Tomesti.
Momentan , astept raspuns cica de la Directia de asistenta sociala si protectia copilului, dar ma indoiesc sa primesc vreun raspuns.
Problema care ma doare foarte tare este:cand acest copil nu va mai avea pe nimeni, nu va putea sa bea o cana cu apa sau sa manace , pentru ca nu va putea sa plateasca un insotitor sa aiba grija de el.
Si tin sa mentionez faptul ca ambii parini ai acestui copil suntem ieseni , nascuti in Iasi.
Motivul pentru care stam acum in Tomesti este ca nu ne-am permis sa cumparam o locuinta in Iasi, si am decis sa cumparam una in apropierea Iasului.
Oare ar trebui sa ma ne mutam locuinta in Iasi pentru a primi si copilul meu indemnizatia de handicap??
.
Deci acesti copii ii ingroapa statul roman , fara a avea nici un fel de scrupule.
Oare ei nu au copii...?????????
Se pare ca copii lor au de toate , inclusiv sanatatea de care copii nostri au atat nevoie...
Mama,
Eana Daniela
Buna ziua,
Datorita faptului ca de 2 luni , Primaria Tomesti , unde avem sediul locuintei noastre, nu mi-a mai trimis indemnizatia copilului , am fost nevoita sa fac cateva demersuri catre autoritati.
Am plecat de la un simplu telefon la Primaria Tomesti si mi s-a raspuns ca nu se dau banii ca nu au primit banii de la Consiliul Judetean Iasi.
Apoi am dat un telefon la Consiliul Judetean , la telefonul cetateanului , unde am fost sfatuita sa fac o adresa catre primaria Tomesti si sa imi dea raspuns motivul neprimirii indemnizatiei, iar cu raspunsul de la primarie sa ma duc la ei, la Consiliul Judetean Iasi.
Dupa ce am obtinut raspunsul de la Primaria Tomesti m-am dus la Consiliul Judetean Iasi.
Acolo, gardianul a fost si a intrebat la biroul unic, si m-au trims la Directia de asistenta sociala la domnul dir Ion FLorin.
Ajunsa acolo, domnul director era in concediul iar cine ii tinea locul nu venise la serviciu ..inca.
M-a ajutat o doamna de la registratura , a vorbit cu o doamna Teodorescu si m-au trimis din nou la Consiliul Judetean Iasi.
Din nou la Consiliul Judetean, gardianul a intrat la biroul unic, apoi a iesit si mi-a spus sa fac o adresa catre domnul Simirad, si o sa primesc raspunsul in 30 zile.
Am facut adresa catre domnul Simirad, unde am anexat si cele doua adrese catre si de la Primaria Tomesti.
Momentan , astept raspuns cica de la Directia de asistenta sociala si protectia copilului, dar ma indoiesc sa primesc vreun raspuns.
Problema care ma doare foarte tare este:cand acest copil nu va mai avea pe nimeni, nu va putea sa bea o cana cu apa sau sa manace , pentru ca nu va putea sa plateasca un insotitor sa aiba grija de el.
Si tin sa mentionez faptul ca ambii parini ai acestui copil suntem ieseni , nascuti in Iasi.
Motivul pentru care stam acum in Tomesti este ca nu ne-am permis sa cumparam o locuinta in Iasi, si am decis sa cumparam una in apropierea Iasului.
Oare ar trebui sa ma ne mutam locuinta in Iasi pentru a primi si copilul meu indemnizatia de handicap??
.
Deci acesti copii ii ingroapa statul roman , fara a avea nici un fel de scrupule.
Oare ei nu au copii...?????????
Se pare ca copii lor au de toate , inclusiv sanatatea de care copii nostri au atat nevoie...
Mama,
Eana Daniela
Abonați-vă la:
Postări (Atom)


