Victoria copiilor cu autism la Bruxelles

Pe data de 25.10.2010, ni s-a acordat sansa de a fi auziti. Pe agenda Comisiei pentru petitii din cadrul Parlamentului European, la numarul 14, se afla petitia pe care asociatia noastra a inaintat-o parlamentului anul trecut.


Prin aceasta petitie atrageam atentia ca in Romania drepturile copiilor cu autism, a celor cu dizabilitati nu sunt respectatate, ca legislatia este discriminatorie si ineficienta, ca parintii nu mai au puterea financiara de a-si ingriji copiii.

Comisia mi-a dat posibilitatea de a ma afla acolo si de a vorbi pentru copilul meu si pentru ceilalti copii. In declaratia pe care am sustinut-o in fata comisiei am mentionat ca inainte de solicita sprijinul parlamentului, am intreprins nenumarate demersuri in tara, in incercarea de a constientiza opinia publica fata de problemele persoanelor cu cerinte speciale si am trimis numeroase petitii si memorii celor care ne reprezinta (politicieni, parlamentari, ministri).

Am subliniat ca legislatia se limiteaza insa la enuntarea unor principii generale, fara a stabili modul lor de implementare. Practic, copiii cu autism, copiii cu dizabilitati grave, inca nu sunt primiti in scoli, nu li se acorda tratament de specialitate sau medicamente, traiesc, impreuna cu familiile lor din venituri reduse, iar adultii nu numai ca nu mai primesc diagnosticul de autism, din cauza ca in legislatia romaneasca acest diagnostic se stabileste dupa criterii eronate pentru acestia, dar nu au un loc de munca si stau acasa in grija parintilor bolnavi si batrani.

Toate acestea sunt drepturi prevazute atat de Constitutia Romaniei cat si de art.14 din Carta Drepturilor Fundamentale, anexata Tratatului de la Lisabona.

Situatia este cu adevarat trista in zonele rurale unde parintii nu numai ca nu au acces la cursuri sau terapii specifice dar nu au nici macar accesul la informatii.

Mai grav este ca, de cand am depus petitia, continuand in tara demersurile noastre legate de modificarea legislatiei astfel incat sa se asigure toate drepturile pe care o persoana cu dizabilitati trebuie sa le aiba (demersuri semnate de peste 100 de ONG-uri din intreaga tara), situatia s-a schimbat in defavoarea noastra, din pacate.

Sunt mame care de luni de zile nu au mai primit salariul (un salariu care era putin mai mult de 100 Euro) iar zilele trecute am aflat ca unele chiar si-au pierdut statutul de asistent personal (adica slujba), fiind trecute in somaj. Multe dintre acestea nu pot sa-si gaseasca o alta fiindca trebuie sa stea acasa cu copiii lor.

Mai mult, se lucreaza, la o alta modificare legislativa care impune unui asistent personal sa aiba in grija doua persoane cu handicap grav pentru a beneficia de salariul intreg (cel de care va spuneam ca este ceva mai mult de 100 de Euro) iar in cazul in care va avea in grija doar o persoana cu handicap grav, daca primaria il va mai angaja, va beneficia doar de jumatate din salariul cuvenit (adica 50 de Euro).

In finalul declaratiei am solicitat Comisiei Europene sa ne sprijine pe plan politic printr-o scrisoare adresata autoritatilor din Romania, incluzand Ministerul Muncii Familiei si Protectiei Sociale si Primului Ministru, scrisoare la care autoritatile romane sa raspunda comisiei.

Spre marea noastra bucurie, cele spuse au avut impact si am avut sustinerea celor din sala. Trei europarlamentari au sustinut in plen petitia noastra si au solicitat presedintei Comisiei pentru petitii ca cererile noastre sa fie acceptate.

Unul dintre europarlamentarii sustinatori a fost domnul Baastian Belder, reprezentat al Tarilor de Jos, ceilalti fiind cei doi europarlamentarii romani prezenti in sala din cei trei cati ar fi trebuit sa fie, domnul Victor Bostinaru si doamna Adina Valean. In urma acestor declaratii, presedinta comisiei, doamna Erminia Mazzoni, a declarat petitia deschisa si a hotarat trimiterea unei scrisori catre autoritatile romane, Guvernul Romaniei si solicitarea unui raspuns al acestora la problemele ridicate.

Consideram ca scopul petitiei a fost atins si asteptam reactia autoritatilor romane.

Sunt cateva persoane carora trebuie sa le multumesc pentru ca fara ei nimic din ce a fost acolo nu ar fi fost posibil: Inga, Frank, dl. Belder, Mihaela, Cristina, d-na Valean si dl. Bostinaru. Am simtit acolo o adevarata solidaritate a romanilor asa cum spunea Mihaela si am stiut ca toti sunteti alaturi de mine.

Cauza persoanelor cu autism la Bruxelles

In anul 2003, alaturi de alti 2 parinti, am decis sa luptam pentru copiii nostri. Alaturi de cei trei parinti s-au adunat pana astazi peste 50, din Iasi, si multi altii din alte orase ale Romaniei.

Dupa 6 ani de lupta cu autoritatile statului roman, toti acesti parinti am decis, anul trecut, sa cerem ajutorul Europei prin depunerea unei petitii catre Parlamentul European.
Pe data de 25.10.2010, ma voi afla la Bruxelles sa sustin cele scrise in petitie si sa spun ca autoritatilor romane inca nu le pasa. Pentru ei nu suntem un partener social, suntem o categorie lipsita de interes pentru simplul considerent al imposibilitatii exprimarii optiunii electorale al persoanelor cu dizabilitati.
Mai grav este ca, de cand am depus petitia, continuand demersurile noastre legate de modificarea legislatiei si de asigurarea tuturor drepturilor pe care o persoana cu dizabilitati trebuie sa le aiba, situatia s-a schimbat in defavoarea acestora, din pacate.
Sunt parinti care de luni de zile nu au mai primit salariul (atat de mic cat era) iar, zilele trecute am aflat ca unii chiar si-au pierdut statutul de asistent personal, fiind trecuti in somaj. Cum poti sa te descurci singura ca mama cu un copil cu dizabilitati grave, care are nevoi, cu un venit asigurat din somaj, cu incertitudinea zilei de maine si fara alte drepturi?
Cand am sesizat autoritatile ca aceste fapte sunt incalcari grave ale drepturilor persoanelor cu dizabilitati, Guvernul Boc a modificat legislatia in aceasta vara, astfel incat primariile nu mai sunt obligate sa asigure angajarea asistentilor personali. Mai mult, se lucreaza, in secret (fiindca societatea civila nu a fost consultata), la o alta modificare legislativa care impune unui asistent personal sa aiba in grija doua persoane cu handicap grav pentru a beneficia de salariul intreg (cel de care va spuneam ca este ceva mai mult de 100 Euro).
Deci in contextul in care chiar in aceasta perioada Organizatia Mondiala a Sanatatii pentru Europa si Comisia Europeană depun eforturi pentru elaborarea unei noi Stategii in domeniu si pentru responsabilizarea asistentilor sociali si a celor personali, in Romania se incearca eliminarea acestora de catre Guvernul actual.
Sublinez ca memoriile trimise autoritatilor sunt semnate de peste 30, respectiv 40 de ONG-uri si persoane cu dizabilitati din tara.
Toate acestea au dus la o crestere alarmanta a cererilor de instutionalizare a persoanelor cu handicap pe motiv de imposibilitate financiara de a asigura ingrijirea acestora in familie. Deosebit de grav este si faptul ca nici in aceste institutii, desi foarte putin ca numar, nu exista personal specializat.
Din pacate, procentul din PIB pentru cheltuieli cu asistenta sociala al Romaniei este la jumatate din media tarilor membre ale Uniunii Europene si asta raportat la unul din cele mai mici PIB-uri din Uniunea Europeana
Doar 1% din persoanele adulte cu dizabilitati mentale au un loc de munca. Accesibilitate, incluziune, locuri de munca pentru persoane cu dizabilitati sunt mai mult concepte teoretice decat realitate in Romania zilelor noastre.
Robert nu poate vorbi. De aceea, pe 25.10.2010 ma voi afla in Parlamentul European, sa vorbesc pentru el si sa cer ajutor. Nu mai stim unde sa mergem, la ce usi sa mai batem ca sa se deschida, insa, pentru copiii nostri vom merge si la capatul lumii.